Din tată-n fiu

20160512_200725

Nişte steaguri, nişte cântece, nişte speranţe create şi târziu de tot evaporate dar, cel mai important, nişte amintiri pe umerii lui tati care vor rămâne pentru totdeauna. Scorul de la prima vizită pe stadion e mereu doar notă de subsol. Îţi aminteşti umbrele feţelor, zarva din jur, gălăgia, mirosul ierbii, al betonului, al serii şi abia la final de tot adaugi un „ah, da, şi s-a terminat 4-0/3-3/am pierdut…”.

Nişte steaguri, nişte cântece, nişte speranţe, n-ai nevoie de prea multe ca să fii fericit în prima zi de meci. E abia prima dintr-un şir la care nici nu te-ai gândit.

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s