Astrele Braşovului

În perioada interbelică, în oraşul Braşov au existat două echipe de fotbal care aveau în titulatură cuvântul „Astra”: Astra Sportivă Braşov şi Uzinele Astra Braşov. Când şi cum au apărut în lumea fotbalului aceste două echipe, precum şi care dintre ele dă ADN-ul FC-ului de azi urmează să aflăm (sper) în continuare.

Pornind de la premisa că FC Braşov, zice-se, s-a înfiinţat în 1936 (ipoteză lansată de jurnalistul local Dan Vintilă), am făcut o paralelă istorică între cele două asociaţii – axându-mă exclusiv pe echipele lor de fotbal – paralelă plină de date, numere, nume, citate din diverse cărţi, lucrări de specialite şi arhive (plus câteva articole din ziarele şi revistele vremii, ici-colo), ca să fie totul cât mai simplu de urmărit. Au rezultat, practic, două micro-istorii; ceea ce-i oarecum ok, pentru că dacă n-aţi mai citit vreo carte în ultima vreme. puteţi folosi pseudo-tratatul ăsta ca o portiţă de scăpare din situaţii penibile.

ASTRA SPORTIVĂ BRAŞOV

Motto: „Neamul este o comunitate de sânge, tradiţii, spaţiu şi destin.” – prof. Iuliu Moldovan

1933 – „un grup de susţinători ai sportului competiţional, în frunte cu Bujor Măzgăreanu şi profesorul [Iuliu] Moldovan, înfiinţează ASTRA sportivă […]” (sursa: Sportul Braşovean pe Spirala Timpului, Alecsandru Dincă, Dumitru Furnică, 2000)

Iuliu Moldovan era la acea vreme preşedintele ASTRA (Asociaţa Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român), fiind ales în funcţie la adunarea generală ce a avut loc în Deva, în 1932. Pe lângă asta, el era şi profesor în cadrul Facultăţii de Medicină din Cluj, fiind apropiat de dr. Iuliu Haţieganu, preşedintele clubului Universitatea Cluj. Aceeaşi carte „Sportul Braşovean…” menţionează că „profesorul Moldovan are meritul de a fi militat şi construit cu sprijinul autorităţilor locale, modernul Stadion Municipal (devenitul ulterior Stadionul Tineretului…)”.

Despre cel de-al doilea artizan al Astrei Sportive, Bujor Măzgăreanu, n-am reuşit să aflu prea multe, decât că era un inginer din cadrul ASTRA şi că a murit în 1951.

26 august 1933 – Începe construcţia noii arene sportive, după demolarea stadionului „Sub Strajă”, situat pe locul actualului Parc Central. Cea mai mare tribună acoperită din ţară la vremea respectivă, un teren de fotbal impecabil şi o pistă de atletism modernă erau cele mai impresionante caracteristici ale viitorului stadion, ce avea să fie inaugurat în 1937.

Stadionul "Regele Carol al II-ea", în prezent "Silviu Ploeşteanu/Tineretului". sursa foto: Arhivele Landului Baden-Württember, colecţia Georg Corcodel, foto de Leopold Adler
1937. Stadionul „Regele Carol al II-ea”, în prezent „Silviu Ploeşteanu/Tineretului”. sursa foto: Arhivele Landului Baden-Württemberg, colecţia Georg Corcodel, foto de Leopold Adler

9 septembrie 1933 – Până ca noul stadion să prindă forma din imaginea de mai sus, echipele oraşului îşi disputau meciurile de acasă pe terenul actualului Liceu Sportiv, care în perioada interbelică se numea „Olympia”. Conform suplimentului pe anul 1933 al revistei Transilvania – una din revistele oficiale ale asociaţiei ASTRA, pe data de „9 Septemvrie”, de la ora 3 după-masa, se joacă meciul de fotbal Astra Braşov – Şoimii Sibiu pe terenul Olympia. A fost un meci amical, prilejuit de organizarea la Braşov a adunării generale ASTRA pe anul 1933 (8-10 septembrie). Şansele sunt foarte mari ca acesta să fi fost primul meci din istoria echipei, dată fiind conjunctura şi faptul că meciurile amicale erau singurul tip de meciuri pe care aceasta le putea juca, echipa nefiind încă afiliată la Federaţia Română de Fotbal. (sursa – anunţul este chiar pe ultima pagină. Scorul nu a fost menţionat, din păcate)

Practic, încă din start aflăm – cu dată, oră, loc, nume de adversar şi eveniment – că Astra Sportivă e mai veche decât mitica Astră din 1936, care ar sta la bazele FC-ului de azi.

Într-un articol apărut în 2010 în revista „Historia”, scris de dr. Bogdan Popa, cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, şi intitulat „Aşa a început fotbalul românesc (I)” citim următoarele: „Venus Bucureşti şi Astra Sportivă Braşov sunt două echipe care, din câte ştim, nu s-au întâlnit niciodată pe teren. Prima, legată de atotputernicul Gabriel Marinescu, era una dintre cele mai populare echipe, o răsfăţată a presei interbelice aşadar. În schimb, modesta Astra Sportivă Braşov a lăsat o arhivă bine închegată. Reunind informaţiile, obţinem o imagine destulă de fidelă a unor lucruri pe care jocul de fotbal în sine le ascunde privirii, dar care sunt esenţiale pentru ca un club să aibă succes”.

Într-un alt articol, „Cât se cheltuia pe vremuri pentru un meci” , descoperirile dr-ului Bogdan Popa relevă sumele pe care sponsorul Astrei Sportive Braşov le aloca secţiilor care compuneau organizaţia şi ne duce mai departe pe firul istoriei acestei echipe.

Ianuarie 1934 – „În ianuarie 1934, secţia de fotbal de la Astra Sportivă Braşov primise de la Astra Transilvană o subvenţie de 150.000 de lei, în timp ce celelalte secţii primiseră 22.500 lei (cea de ski), 20.000 lei (atletism), 9000 de lei (tenis), 2000 de lei reveniseră pentru administrarea clubului”.

Martie 1934 – Delegatul clubului Iosif Belinderu merge la Bucureşti pentru a se ocupa de afilierea echipei la FRFA (Federaţia Română de Fotbal-Asociaţie, FRF de azi). Cheltuielile:

  • 1000 de lei taxa de înscriere în FRFA
  • 350 de lei pentru Rombol (buletinul tehnic al Federaţiei)
  • 120 de lei pentru 12 carnete de legitimare a fotbaliştilor
  • 250 de lei pentru 25 de foi de legitimare
  • 880 de lei pentru: tren, masă, cazare la hotel şi taxiuri.

2-9 septembrie 1934 – „Pentru două meciuri de fotbal cu CS Târgu Secuiesc, jucate la 2 şi 9 septembrie 1934 (tur-retur), în campionatul regional, s-au făcut următoarele cheltuieli:

  • 66 lei – 1.170 kilograme de brânză pentru masa jucătorilor
  • 68 lei – mezeluri
  • 83 lei – hrană pentru drum
  • 43 lei – 10 lămâi
  • 100 lei – deplasare
  • 485 lei – masa de seară

Alte cheltuieli pentru această dublă confruntare le-au reprezentat baremul arbitrilor (975 lei), onorariul spălătoresei care s-a îngrijit de bună starea echipamentului de joc (20 lei), banii de benzină (200 lei), iar 188 de lei s-au dus pe ţigări şi sifoane. Ca băieţii.

Pentru ca CS Târgu Secuiesc să poate veni la Braşov pentru meciul retur, clubul braşovean oferă delegatului din secuime 2000 de lei pentru acoperirea costurilor acestei deplasări. Băieţi până la capăt, au trecut totul în registre, semn că nu erau bani daţi cu scopuri murdare.

15 martie 1936, „Duminecă” – Graţie unui alt pasionat de istoria fotbalului braşovean, Marian Olaianos, avem date şi de la un meci din primăvara anului 1936, când Astra Sportivă se deplasa la Satulung pentru a juca împotriva echipei locale Isvorul. Satulung era la acea vreme unul din satele care mai târziu va forma, alături de Baciu, Turcheş şi Cernatu, oraşul Săcele.

sursa: Arhivele Naţionale Bucureşti, via Marian Olaianos
Este posibil ca meciul din toamna lui 1934, tur-retur, cu CS Târgu Secuiesc, să fi fost unul de calificare pentru sus-numita „Categoria I-a”, iar afişul să anunţe unul din „match”-urile returului 1935/36.    sursa: Arhivele Naţionale Bucureşti, via Marian Olaianos

Privind peste tabelele Diviziei C ale sezonului 1936/37 rezultă că Astra Sportivă a eşuat la finalul ediţiei 1935/36 să promoveze, oraşul Braşov fiind reprezentant în a treia ligă a României de Braşovia, care ducea o lungă agonie, atât sportivă (în 1934 retrogradase în B, în 1936 în C), cât şi financiară. Astfel, deşi reuşeşte să încheie ediţia 1936/37 a Diviziei C – Liga de Centru pe locul 5, clubul nu va mai luat parte şi la ediţia viitoare, în clasamentele următoarelor sezoane figurând Astra. Am două teorii pentru cum s-a făcut schimbul ăsta:

Teoria Nr. 1: din cauza problemelor financiare, Braşovia nu mai poate onora competiţia, aşa că cedează locul său pentru ediţia 1937/38 Astrei Sportive, singura echipă din Campionatul Districtual Braşov capabilă să facă faţă acelui nivel. Teoria este susţinută de articolul lui Szabó Sándor publicat în 1973 într-unul din numerele ziarului local de limbă maghiară Brassói Lapok, în care se menţionează desfiinţarea Braşoviei la finalul acelui sezon şi faptul că jucătorii şi-au găsit angajamente la alte echipe. (puteţi citi articolul în întregime aici – traducerea în română apărţinându-i lui Sasu)

Teoria Nr. 2: jurnalistul braşovean Dan Vintilă pomeneşte în fiecare articol legat de istoria interbelică a fotbalului braşovean cum Braşovia şi Astra au fuzionat, păstrându-se numele celei din urmă. Nu oferă alte informaţii, se mărgineşte doar să puncteze acest lucru. O sursă care să susţină oarecum această teorie este aceeaşi carte „Sportul Braşovean pe Spirala Timpului”, care ne spune că Astra Sportivă devine în 1937 Asociaţia Sportivă a Municipiului Braşov. Ziceam că teoria este numai orecum susţinută de această sursă, pentru că nu există nici o referire directă la fuziunea cu Braşovia.

Probabil că Astra a fost una dintre echipele la care câţiva dintre jucătorii răposatei Braşovia s-au legitimat şi asta l-a făcut pe dl. Vintilă să considere acest lucru ca fiind o fuziune.

1937/38, Divizia C, Liga de Centru – Asociaţia Sportivă a Municipiului Braşov (ASMB) se clasează pe un onorabil loc 4, la două puncte distanţă de locul 2 şi la cinci de primul loc (sursa). Desfiinţarea Divizie C în acel an produce revenirea Astrei în Campionatul Districtului Braşov, de unde va reuşi la finalul ediţiei 1938/39 să promoveze în Divizia B.

1939/40, Divizia B, Seria I – Probabil din considerente financiare dar şi pentru a contura mai bine numele de Asociaţie Sportivă a Municipiului Braşov, Astra Sportivă şi Metrom Braşov, club înfiinţat în anul 1939 (conform Sportul Braşovean…), apar ca o singură echipă în această serie – Astra Sportivă Metrom Braşov. Astfel, combinata Astra-Metrom Braşov duce la bun final turul ediţiei 1939/40, cu două victorii şi trei egaluri în nouă meciuri, dar apoi abandonează competiţia (sursa). Probleme financiare, neînţelegeri cu privire la coloborarea dintre cele două cluburi? N-am găsit vreo sursă articulată. Analizând datele, constatăm că Metrom-ul îşi permitea să ţină în Campionatul Districtual o echipă secundă, şi chiar cu ceva succes. Metrom II termina turul acelui sezon pe locul doi în District, devansând graţie golaverajului echipele Caraiman Buşteni şi Isvorul Satulung (sursa: Gazeta Sporturilor, 1 decembrie 1939).

12 noiembrie 1939, Cupa României – În şaisprezecimile Cupei, Astra-Metrom întâlneşte pe teren propriu CS Lonea (judeţul Hunedoara, Campionatul Districtual) şi câştigă cu 2-1. A fost printre ultimele meciuri jucate de acestă echipă, care a pierdut la masa verde cu 3-0 toate meciurile din primăvara anului 1940. Primul a fost chiar meciul din optimile Cupei României, contra echipei Dragoş Vodă Cernăuţi. (sursa)

Astra Sportivă Braşov, echipă susţinută de asociaţia culturală Astra Transilvană şi mai apoi, dată fiind schimbarea denumirii în 1937, de autorităţile oraşului, dispare complet de pe orbita fotbalului local în iarna anului 1939, Metrom-ul ducându-şi în continuare existenţa în District şi, începând cu anii 1960, în Divizia C.

În ceea ce priveşte Asociaţia Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, aceasta a fost desfiinţată de regimul comunist în 1948, iar dr. Iuliu Moldovan a fost arestat în 1950 şi închis la Sighet fără a fi judecat vreme de doi ani. Motivul? Era un intelectual interbelic şi asta complexa noua orânduire. A fost eliberat în 1955 şi a decedat unsprezece ani mai târziu la Cluj.

UZINELE ASTRA BRAŞOV

Înainte de a scrie despre echipa de fotbal, e musai să dau două rânduri despre începuturile uzinei în sine, dat fiind că toţi cei care vor forma mai târziu echipa erau ingineri sau simpli muncitori în cadrul acesteia. Pe terenul din sudul oraşului, unde în prezent se află ROMAN S.A., funcţiona din ianuarie 1921 fabrica ROMLOC, achiziţionată în 1927 de către Societatea Astra Vagoane Arad (sursa: cartea Uzina de Autocamione Braşov 1921-1971, via Dragoş Vârtejanu). La mijlocul anilor 1930, societatea din Arad îşi mută la Braşov o parte însemnată a producţiei, extinderea şi construcţia noilor clădiri a viitoarei Astra Braşov începând la 17 iunie 1935 prin efectuarea măsurătorilor şi trasarea fundaţiilor (sursa).

1935 - Uzinele Astra Braşov se află în construcţie. În fundal se poate observa turnul vechii fabrici ROMLOC. sursa foto: cartea
1935 – Uzinele Astra Braşov se află în construcţie. În fundal se poate observa turnul vechii fabrici ROMLOC. sursa foto: cartea Uzina de Autocamioane Braşov 1921-1971

Strămutarea se încheie spre sfârşitul anului 1936. Astfel, după ce toate detaliile tehnico-industriale au fost puse la punct, conducătorii uzinei puteau începe şi explorarea orizonturilor sportive. Am două surse care atestă faptul că Uzinele Astra sunt o asociaţie distinctă de Astra Sportivă. Bine, tehnic vorbind, e o singură sursă – Gazeta Sporturilor – dar din ani diferiţi.

Septembrie 1939 – Ziarul Gazeta Sporturilor din 7 septembrie 1939 anunţă milităreşte următoarele: „Cu ocazia ultimei şedinţe a biroului federal s’au luat următoarele hotărâri: 1. S’a aprobat afilierea următoarelor grupări: Uzinele Astra (Braşov), Voina (Braşov), Malaxa (Tohanul Vechiu), […] „. (sursa)

Cum am văzut în cazul Astrei Sportive, deşi echipa jucase primul său meci în septembrie 1933, afilierea la FRFA s-a întâmplat abia în ianuarie anul următor. Dat fiind acest precedent, putem specula că bazele echipei Uzinelor Astra s-au pus în cursul verii anului 1939, abia odată cu aprobarea afilierii echipa putând să joace în competiţiile oficiale.

Putem contabiliza ca a treia sursa şi „Sportul Braşovean pe Spirala Timpului”, în care capitolul dedicat Uzinei Astra Braşov începe cât se poate de direct: „Anul 1939 a adus în peisajul sportului braşovean o nouă asociaţie pe lângă Uzinele Astra, care încă din primii ani de existenţă şi-a cucerit statutul de club de performanţă”.

Dacă la început atletismul era printre secţiile regină ale UAB-ului, cucerind medalii pe bandă rulantă la campionatele naţionale, nici echipei de fotbal nu i-a luat prea mult până să-şi impună numele.

Decembrie 1939, Campionatul Districtual – Pe când Astra Sportivă Braşov se târa pe coate ca să termine turul în Divizia B, echipa Uzinelor Astra Braşov încheia turul primului său sezon oficial (1939-1940) pe primul loc, neînvinsă, cu 20 de goluri înscrise în şase meciuri. Colegele de afiliere Malaxa şi Voina completau podiumul în District, iar ACFR, febleţea oraşului în acei ani, suspina pe locul cinci. Entuziasmul Uzinelor Astra a fost întrecut în retur de cel al tohănenilor şi de experienţa şi tradiţia ACFR-ului, reuşind totuşi clasarea pe podium la sezonul de debut. (sursa – conţine clasamentul de la finalul turului)

Mai 1941 – În Gazeta Sporturilor din 17 mai 1941, iniţiatorul şi fostul conducător al, de acum defunctei, Astra Sportivă Braşov, dr. Iuliu Moldovan, elogiază activitatea asociaţiei Uzinelor Astra, însă faptul cel mai important pentru noi îl reprezintă fraza de început a celui de-al doilea paragraf din articol: „Această Asociaţie Sportivă a luat fiinţă cu numai doui ani în urmă …”. (am păstrat ortografia originală, sursa)

Ascensiunea echipei de fotbal UAB a fost stopată de începutul celui de-al Doilea Război Mondial. După promovarea în Divizia B la finalul sezonului 1940-1941, echipa ratează la golaveraj în 1942 calificarea la turneul final al Diviziei A, iar în 1943 pierde barajul de calificare în prima divizie.

1941-1942, Cupa Basarabiei, Serie a VII-a. Câştigătoarele regionale se calificau în optimile Turneului Final

1. A.C.F.R. Braşov 10 7 1 2 41:14 15

2. U.A. Braşov 10 7 1 2 33:13 15

3. METROM Braşov 10 5 1 4 29:17 11

4. MALAXA Tohan 10 5 1 4 20:21 11

5. BÂRSA Zărneşti 10 2 1 7 11:35 5

6. VOINA Braşov 10 0 3 7 9:44 3

1942-1943, Cupa Eroilor (Divizia B, Seria a III-a)

1. U. A. Braşov 10 6 4 0 20: 6 16

2. PRAHOVA Ploieşti 10 6 1 3 27:14 13

3. F.C. Brăila 10 5 1 4 33:18 11

4. MALAXA Tohan 10 4 2 4 14:13 10

5. FRANCO ROMÂNA Brăila 10 3 2 5 15:20 8

6. D.V.A. Galaţi 10 1 0 9 9:47 2

În barajul de promovare pentru Divizia A, Uzinele Melarugice Cugir (Seria a II-a) vs Uzinele Astra Braşov, 5-0 şi 1-1. (sursa)

Chiar dacă ambelor competiţii le-a lipsit caracterul oficial, am ţinut să le menţionez pentru a evidenţia continuitatea echipei în anii ei de debut.

Bombardamentele americane asupra Braşovului din primăvara anului 1944 (16 aprilie şi 6 mai) anulează returul sezonului 1943-1944 şi pun chiar sub îndoială viitorul postbelic al uzinelor şi echipei în sine. Totuşi, din praful, molozul şi cenuşa miilor de bombe aruncate peste oraş, echipa de fotbal a Uzinelor Astra Braşov revine cu încăpăţânare şi încheie sezonul 1945-1946 (primul postbelic) pe locul 3 în Seria I a Campionatului Districtual Braşov. (sursa: ziarul Sportul Popular din 16 iunie 1946, via Cristi Poenaru).

Uzinele Astra participă sezonul următor (1946-1947) în Divizia C, Seria a XII-a, şi chiar dacă se clasează doar pe locul 3, decizia FRFA de a mări numărul de locuri în Divizia B face necesară organizarea unui meci de baraj pe stadionul „Carol al II-lea” (Tineretului de azi) contra ACFR Braşov, locul 6 în serie.

3 august 1947, primul asalt – era prima tentativă postbelică a Uzinelor Astra de a se califica în Divizia B. Din păcate, derby-ul local urmărit de 1500 de spectatori este pierdut în faţa vechilor adversari feroviari cu 4-0. (sursa: Sportul Popular din 5 august 1947)

Câştigând Districtul în sezonul 1947-1948 (sursa), Uzinele Astra au o nouă şansă la promovarea în Divizia B.

25 iulie 1948, al doilea asalt – învigând în barajul Sectorului de Sud echipele Costinescu Sinaia şi CAM Râmnicu Sărat, Uzinele Astra pierd în faţa CFR Constanţa (feroviarii ăştia) abia la a treia rejucare, la Bucureşti, cu 2-1, după ce primele două finale s-au încheiat 0-0 şi 1-1. „Nu mult a trebuit ca şi cel de-al treilea match dintre CFR. Constanţa şi U.A.B. să se termine la egalite”, nota Sportul Popular din 26 iulie 1948.

Din prima etapă a sezonului 1947-1948 şi până la ultimul meci din finala barajului, Uzinele Astra au fost pregătite de una dintre fostele vedete ale fotbalului românesc interbelic, Silviu Ploeşteanu. Fostul atacant al Reşiţei, U Clujului şi Venusului bucureştean se retrăsese în munţi din cauza colţilor noului regim politic instaurat în România după cel de-al Doilea Război Mondial. Chiar dacă statistică este incompletă, ştim că Ploeşteanu a jucat în cel puţin două meciuri oficiale pentru UAB în acel sezon, înscriind şi un gol în victoria cu 2-1 de la Sinaia, din barajul de promovare.

21 august 1948, alt nume, aceiaşi băieţi – după adoptarea Legii Nr. 119 din 11 iunie 1948 (Legea Naţionalizării), Uzinele Astra Braşov au trecut sub tutela statului, noua Republică Populară Română. Astfel, pentru a evidenţia cât mai bine acest fapt, uzinelor din sudul oraşului li se dau un nume cât mai în ton cu spiritul vremilor – Steagul Roşu. Numele va fi preluat, evident, şi de e chipa de fotbal, iar Silviu Ploeşteanu, veteranii Vlad (la echipă din 1945), Zaharia (la echipă din 1943) şi toţi cei care au urmat de atunci şi până în zilele noastre aveau să fie cunoscuţi ca „stegari”, simplu.

Heh, şi iată că aşa am dat şi concluzia.

Ştiu că am scris un articol lung care nu interesează pe nimeni altcineva în afară de „stegari”. Unde mai pui că sunt convins că nici dintre „stegari” nu-l vor parcurge integral toţi cei care vor da peste el. Am scris atâtea cuvinte (am început să meşteresc la articolul ăsta din 9 decembrie) doar pentru a încerca să mai aduc un pic de lumină peste un singur moment, cel mai important din istoria clubului, dacă e să mă întrebaţi pe mine: momentul când a început totul, când s-au adunat băieţii ăia din uzină prima oară pe teren, în jurul a cuiva mai priceput care le explica ce şi cum, şi şi-au luat în primire tricourile alb-albastre, cum le erau culorile la început.

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Attila Benyi spune:

    Mersi fain Dobrica pentru articol. Mi-a placut tare mult ca ai inclus o scurta istorie a clubului. Pentru noi (eu si tata) Steagu a ramas Steagu. Am fost in tara in Septembrie si din pacate n-am avut ocazia sa trec pe la Carrefour sa cumpar DVD despre Steagul Rosu/FCM Brasov. Pina ma re-intorc in tara ramin sa-mi astimpar dorul citind articolele voastre.

    Inca o data multiumesc,
    Attila

    1. Dobrică spune:

      Cu mare plăcere, Attila! Sper să mai găseşti articole care să-ţi placă, s-a strâns ceva material în anii de când ţinem blogul ăsta.

      Cele bune

  2. Istoria echipelor de fotbal din Brasov reprezinta o particica din istoria nationala, nu este importanta doar pentru noi, Stegomanii, ci pentru oricine vrea sa inteleaga cat mai bine evolutia sportului romanesc in relatie cu dezvoltarea celorlalte componente ale civilizatiei. Sigur ca, pentru suporterul actual, important este ca echipa lui sa bata mereu, indiferent pe cine si prin ce mijloace, adica prin rostogolirea mingiei sau a galbenilor, dar pentru fraieri si idealisti – gen Dobrica sau Petrescu – important este ca echipa iubita sa existe si sa joace fotbal. Cand castiga e si mai bine, desigur. Unii din nu stiu ce mahalale ale capitalei se lauda cu puterea de a cumpara toti jucatorii valorosi – se vor lauda apoi ca au castigat competitia (sunt aia care tin cu cine castiga), normal, daca joaca cvasi-singuri. Altii, adica unii ca brasovenii si alti suporteri ai unor echipe cu istorie naturala, se vor uita in „cartea lor de istorie” si se vor bucura vazand ca scorul le este favorabil din punctul asta de vedere.

    Apropo de materialele adunate aici, Razvan, poate, cu timpul, le duci si pe raftul bibliotecii. Munca ta e enorma si trebuie cunoscuta si folosita – cu trimiteri, asa cum faci si tu si cum e normal, iar nu cu copy/paste – chiar si la orele sau cercurile de istorie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s