O păpuşă printre marionete

on

DSC04496Fularul mai mare decât ea, punga cu floricele aproape jumătate cât ea. Probabil cea mai frumoasă blondină care a călcat vreodată pe stadionul „Silviu Ploeşteanu”. Îmi plac copiii. Am doi nepoţei cărora încerc să le câştig dragostea pentru galben şi negru. Momentan totul merge conform planului.

Şi în timp ce făcea paşi micuţi spre tronul ei de prinţesă din tribună, nea Cercel îi ura arbitrului să nu-l mai vadă de flori. „Hă, hă, hă” din tribună, din partea celor care-l auziseră. O babă de la ţară unsă cu toate incantaţiile şi blestemele ar fi impresionată de arsenalul lui nea Cercel. Om fain de altfel, pe bune, simte şi trăieşte pentru Steagu’, doar că o ia razna la cea mai mică greşeală a arbitrilor, uitând cumva că ăia-s nişte oameni şi că-n focul meciului se mai poate întâmpla să fluiere sau să fluture steagul în direcţia greşită.

Dar păpuşa noastră îşi rătăcea ochii prin înaltul tribunei a doua, fascinată probabil de culorile galbene din pălăriile, fularele, eşarfele, tricourile sau gecilor celor care au binevoit să le poarte la meci. Pun pariu că la un moment dat şi-a zis „nenea ăla are fulal ca al meu”. Habar n-am de ce consider că nu poate pronunţa „r”-ul. Probabil subconştientul mi-a şoptit „bă, tu când erai mic zicea Laluca, în loc de Raluca”. „De-ar fi ploaia băutură, ne-ar durea pe toţi în pulă! Suntem din ţara lui Dracula, unde ungurii sug pula!”. Trecem peste dezastrul de logică prezent în acest „cântec” şi reţinem patosul cu care cei din galerie îl cântau, ca pe o împlinire a sensului existenţei lor efemere numită viaţă. Mai puţin patos la „În oraşul de sub Tâmpa”, pentru că pula lipseşte de acolo şi patosul nu poate fi umplut decât cu ea. Murmurul tribunei la un atac al Steagului a făcut ca păpuşa să oprească pumnul cu floricele la câţiva milimetri de buze. S-a întors brusc spre teren şi a privit prin gard sursa agitaţiei oamenilor ăia mari din spatele ei. Mi-ar fi plăcut să-i văd reacţia dacă Steagu’ marca.

„Voi nu jucaţi nimic, noi nu cântăm nimic”, la ce slobozi am mai venit?”, întreba, retoric aş zice, „piesa” de încheiere de la finalul meciului. Erau meciuri în care bucuria unei cântări reuşite mă făcea să diger mai uşor înfrângerea. Cântam frumos, nu muiam şi nu puleam ungurii, ţiganii, sau garda. Odată, am făcut un proiect pentru facultate legat de cântecele galeriei noastre (da, la Litere, dacă eşti printre singurii băieţi, ţi se tolerează astfel de idei), şi am constatat că „dragostea” e tema cea mai prezentă în cântecele noastre, iar cuvintele”dragoste” şi „iubire” ne domină versurile. După cuvântul „Steagu'”, evident. Păpuşa s-a întors la fel de brusc înapoi spre tribună şi a început să escaladeze treptele, înfulecându-şi floricelele şi purtându-şi fularul mândră. Înţeleg ultra-naţionalismul şi aversiunea celor din galerie faţă de maghiari. Pe bune că înţeleg! Nu vor ei să vadă mai departe de cele două războaie mondiale şi basta! Pot să scriu mii de articole despre ungurii care au purtat cu cinste tricoul „stegar”, tot se va striga „afară, afară, cu ungurii din ţară!”. Pot să le reamintesc din secundă în secundă că în imnul nostru se găseşte Györffy, tot se va striga „Ungaria ne suge pula!”. Pot să le zic că gulaşul e divin şi că unguroaicele sunt versiunea umană a gulaşului. În zadar. Pula, pula, pula, pula, pula, pula! Am scris „pula” de şase ori. Să sugă pula ungurii, să sugă pula garda, să sugă pula ţiganii (Năftănăilă vă sună cunoscut?), să sugă pula toată lumea! Dacă aş mai fi acuma la facultate şi aş mai face un proiect din ăsta pe cântecele galeriei probabil aş ajunge să fiu exmatriculat.

Blondina şi-a găsit în final locul undeva în tribună şi atunci m-am gândit dacă mi-aş aduce vreodată copilul pe stadion. Răspunsul a fost „da” în următoarea nano-secundă. Nu pentru că aş fi un tată iresponsabil, ci pentru că sunt „stegar” şi, asemeni lui Camus, tot ce ştiu despre viaţă am învăţat în anii de când susţin Steagu’. Şi cel mai important lucru este acesta: încă mai cred în bine şi în frumos. În simplitate. Încă mai văd un cer senin.

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Bamse presedinte spune:

    A ramas doar ura…

    1. Dobrică spune:

      Pt că fericirea a fost lăsată să plece.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s