„Stegari” vs. „Câini” | Episodul 90

Duelurile cu fostul club al Internelor s-a ţinut cât de cât în echilibru până la mijlocul anilor 1980, când dinamoviştii se desprind alături de concitadinii stelişti într-un duel fantasmagoric, alimentat de pasiuni şi ideologii absurde. Efectele prăpastiei în care au fost aruncate toate celelalte cluburi se văd şi în zilele noastre.

Încântaţi de cunoştinţă

x320x240_images-stories-11dinbra57
3 octombrie 1957: Primul meci dintre FC Braşov şi Dinamo Bucureşti, care pe vremea aceea se numeau Energia Oraşul Stalin şi… Dinamo Bucureşti. Meciul s-a jucat pe stadionul Dinamo. În imagine, portarul Ghiţă (cu braţele întinse, pregătindu-se să respingă) este flancat de doi coechipieri. sursa foto: fcdb.ro

Primul meci în campionat dintre FC Braşov şi Dinamo s-a jucat pe 3 octombrie 1957, la Bucureşti, pe stadionul din Şoseaua „Stefan cel Mare”. Era etapa a 6-a a sezonului de debut al „stegarilor” în prima ligă şi Emanoil Haşoti deschidea scorul în ’22, dinamoviştii egalând doar 5 minute mai târziu. Acesta a fost şi scorul final, 1-1, iar duelurile braşoveano-dinamoviste  aveau să fie încârcate de goluri. Din cele 89 de meciuri jucate până acum, doar 7 s-au încheiat fără gol. Din păcate pentru noi, poarta „stegară” a fost cea care s-a umplut cu mai multe goluri. După meciul de debut din Capitală, dinamoviştii ne înving la retur, pe „Tineretului”, cu 4-1 (tot Haşoti a marcat pentru noi), pentru ca în sezonul următor să ne administreze cea mai severă înfrângere de până atunci – 0-6! Returul, jucat pe 15 martie 1959, ne aduce ocazia revanşei. „Stegarii” vor câştiga primul lor meci în faţa dinamoviştilor cu destul suspans. „Pe un timp ploios, cu vânt rece şi ninsoare”, adversarii sunt cei care în ‘4 deschid tabela. Ocazia egalării vine în minutul 32, la penalty-ul scos de Proca, dar execuţia lui Szigety este blocată de portarul dinamovist. Egalarea se produce până la urmă în ’34, autorul golului fiind veteranul Nicolae Proca. Imediat după pauză, Campo (’47) şi Proca (’48) marchează golurile victoriei, bucureştenii reducând în ’79, pentru ca tot „stegarii” să rateze în final alte două mari ocazii prin Fusulan şi Haşoti.

Cu garda jos în anii ’60

Călin Gane celebrează prima reuşită (din cele trei) în poarta dinamoviştilor alături de Lulu Năftănăilă şi întregul stadion "Tractorul".
1 noiembrie 1964. Stadionul „Tractorul”. Călin Gane este primul „stegar” care a reuşit un hattrick contra dinamoviştilor. Golurile sale din minutele 12, 43 şi 47 au adus victoria Braşovului cu 3-1. sursa foto: Szabó Áron

În deceniul şase din secolul trecut, „stegarii” şi „câinii” s-au bumbăcit reciproc cu ardoare. Nimeni nu şi-a cedat fără o luptă zdravănă punctele de pe teren propriu, ba chiar în sezonul 1966/67 braşovenii obţin pentru prima oară în istoria confruntărilor dintre cele două echipe victorie tur-retur, ambele succese fiind la limită – 1-0.

Tot în acest deceniu se produce şi cea mai mare înfrângere din istoria clubului nostru, 1-10 pe fostul stadion „23 August”, pe data de 19 mai 1965.

Nu ştim cum se vor întoarce – sau cum s-au întors – în oraşul lor fotbaliştii de la Stegul roşu, dar ei au părăsit stadionul cu capetele plecate (şi ar fi bine să le fi roşit şi obrazul), când pe bună dreptate publicul îşi manifesta dezaprobarea faţă de jocul lor. O meritau fiincă nu s-au comportat ca adevăraţi sportivi, care să-şi apere şansele cu ardoare, uitând că publicul a venit la stadion să vadă fotbal. O asemenea înfrângere nu este în obişnuinţa nici unei echipe de „A”.”

ziarul Sportul Popular, în cronica meciului

Proporţiile scorului constau în „amabilitatea” braşoveană. Confruntându-se cu ameninţarea neacordării dreptului de a juca sezonul viitor în Europa dacă nu le uşurează „câinilor” drumul spre titlu, „stegarii” trântesc meciul. Şi nu oricum, ci în aşa fel încât să se vadă şi din galaxia vecină. În sezonul următor, braşovenii onorează vizita dinamoviştilor sub Tâmpa cu 4 goluri, suficiente pentru a le reaminti unde le este lungul nasului.

Emanoil Hasoti

Emanoil HAŞOTI – „Bulgarul” a devenit primul „stegar” cu 4 goluri contabilizate în poarta „câinilor”. Reuşitelor din meciurile de debut li se mai adaugă şi golurile marcate în victoria cu 3-0 din 30 iunie 1963 (Haşoti a închis tabela) şi în acea uriaşă înfrângere din mai 1965.

„Stegarii” aveau să retrogradeze la finalul sezonului 1966/68, însă reuşiseră să balanseze statistica duelurilor cu Dinamo, reuşind 8 victorii şi 1 egal în cele 16 meciuri jucate între 1960 şi 1968. Golaverajul ar fi fost şi el pozitiv dacă nu exista acel 1-10, aşa, în schimb, a fost 23-31. Chiar şi aşa, este de admirat rezistenţa braşovenilor, care au înfruntat un adversar în vârf de formă, dinamoviştii reuşind să câştige 4 titluri consecutive între 1962 şi 1965.

*statistica marcatorilor din anii ’50 şi ’60 nu este completată în întregime, aşa că se pot ivi modificări.

Spectacolul continuă

Pescaru si Gyorffy
1972: „Cu Pescaru în echipă şi cu Györfy pe extremă”. După ce marcase în meciul de la Bucureşti, din tur, terminat 2-2, emblematicul Nicolae Pescaru (la minge) este decisiv în jocul de la Braşov, din 19 martie, pasându-i lui Györfy pentru restabilirea egalităţii în ’58 şi marcând golul decisiv în ’71. sursa foto: Marian Olaianos

Duelurile cu Dinamo s-au menţinut spectaculoase şi în anii ’70, chiar dacă îndârjirea îşi făcea tot mai mult simţită prezenţa. Primele rezultate de 0-0 se conseamnează în acest deceniu, ambele fiind pe „Tineretului”, mai întâi în 1971 şi apoi în primăvara lui 1974. La cel din urmă, cronicarii semnalează un prim record de asistenţă pe bătrânul stadion braşovean – 18 mii de spectatori, în condiţiile în care arena avea la vremea respectivă o capacitate de 11 mii de locuri.

Derbyul de pe stadionul Tineretului, încărcat ciorchine de spectatori, s-a încheiat cu un rezultat de egalitate care nu nedreptăţeste pe nici una din echipe.”

ziarul Sportul Popular din 8 aprilie 1974

În sezonul 1972/73 este rândul dinamoviştilor să reuşească dubla-victorie, tot cu 1-0 ca şi „stegarii” în 1966 şi 1967. Confruntările dintre galben-negri şi alb-roşii se vor sista brusc brusc odată cu nemeritata retrogradare braşoveană de la finalul ediţiei 1974/75. Gergely şi Şerbănoiu marcau golurile ultimei victorii (2-1) pentru următorii aproape şase ani.

Nicolae FlorescuNicolae FLORESCU – născut şi crescut la Braşov, este „stegarul” care a marcat cele mai mult goluri în poarta dinamovistă, în anii 1970. Şi-a deschis contul în sezonul 1969/70, înscriind în victoria din tur în ’60, restabilind egalitatea după ce bucureştenii deschisesră scorul în ‘5. Victoria a fost adusă atunci de golul reuşit din penalty de Dorin Necula în ’89. În ediţia următoare marchează o dublă în ultima etapă, în meciul din „Ştefan cel Mare” încheiat 4-4, cel de-al patrulea şi ultim gol reuşindu-l în etapa a 2-a din campionatul următor, când „stegarii” pleacă iarăşi neînvinşi de la Bucureşti, scor 2-2.

Până la retrogradarea din 1975 bilanţul era favorabil câinilor, reuşind în cele 12 partide să ne bată de 5 ori, faţă de cele doar 3 victorii ale noastre. Echilibrul se remarcă mai ales în golaveraj, unde braşovenii au un deficit de numai 2 goluri, 14-16.

Căderea în Divizia B şi schimbările politico-sportive care au urmat mai târziu vor duce la ruperea echilibrului, numerele fiind pur şi simplu ridicole.

Un mare fum…

 

 – 16 noiembrie 1980: Stadionul „Tineretului”. Reîntâlnirea celor două echipe după o pauză de şase ani şi jumătate a consemnat o spectaculoasă victorie braşoveană. Paraschivescu (’27), Gherghe (’36) şi Benţa (’90) au marcat în faţa unei asistenţe de 25 de mii, conform ziarelor. Golul lui Vasile Benţa este probabil cel mai frumos reuşit în istoria confruntările FC Braşov – Dinamo. Nu a şutat „la plesneală”, chiar a vrut să dea pe poartă. Dar, desigur, putem fi acuzaţi de subiectivism.

… devenise fotbalul românesc din a doua jumătate a anilor 1980. Mascate de performanţele continentale obţinute de câteva cluburi care beneficiau de protecţia unor oameni din regimul comunist, discrepanţele tot mai evidente născute în campionatul intern între aceste echipe şi restul cluburilor au fost trecute vederea.

După o primă jumătate de deceniu opt echilibrată, cu 4 victorii braşovene şi 6 dinamoviste, pentru repetarea succesului din 18 mai 1986, 1-0 prin golul lui Marin „Magiun” Barbu, vor trebui aşteptaţi aproape zece ani. „Stegarii” pierd următoarele 7 confruntări cu „câinii”, doar hazardul contribuind la întreruperea nefastului şir pe 9 mai 1990. Atunci, Sorin Drăgan şi Ioan Mandoca marchează pentru un avantaj de două goluri la pauză, însă în final se termină 2-2.

16 mai 2001. Ibrahim Dossey capătă porecla „Pantera Neagră” după zborurile sale din bară în bară prin care le-a negat dinamoviştilor accesul la puncte. Reuşita lui Mugurel „Pele” Buga a însemnat obţinerea unei victorii senzaţionale şi un pas uriaş pentru accederea în viitoarea ediţie a cupelor europene. A fost ultima victorie în faţa „câinilor” pentru următorii şapte ani şi jumătate.  sursa foto: ziarul ProSport din 17 mai 2001

Pe 9 decembrie 1995, golurile înscrise de Cristi Vasc şi Florin Beraru impuneau prima victoria în faţa dinamoviştilor de după Revoluţie – 2-1, scor ce se va repeta şi în sezonul următor, tot în decembrie, dar pe data de 16. Suprinzător, „stegarii” vor câştigat şi următoarele două meciuri de pe teren propriu, 4-3 în 2000 şi 1-0 în 2001, ambele cu caracter decisiv (ca şi cel de sâmbătă). Am numit „suprinzătoare” acele rezultate pentru că suporterii aproape se obişnuiseră să nu mai aştepte nimic de la confruntările cu Dinamo. Dar iată că jucătorii le-au redat încrederea că, cel puţin acasă, pot opune rezistenţă clubului bucureştean. În deplasare nu exista nici o speranţă. Braşovenii nemaireuşind un rezultat pozitiv în Capitală de la acel 2-2 din 1971 (!).

Marian Ivan

 Marian IVAN – a egalat recordul de 4 goluri al lui Nicolae Florescu. Primele goluri le-a marcat în deplasări soldate cu eşecuri „clasice”, 2-5 (1991) şi 1-6 (1993), finalizându-şi opera cu o dublă în meciul din 5 aprilie 2000 încheiat 4-3.

Şirul înfrângerilor în deplasare va continua până la retrogradarea din 2005. În acel an, la finalul meciului din 30 aprilie, 1-1 (Laszlo Balint a înscris pentru noi, bucureştenii au egalat în ’90), recordul întâlnirilor FC Braşov – Dinamo se citea astfel: 78 de meciuri jucate, 20 de victorii braşovene, 15 egaluri, 43 de victorii dinamoviste, golaveraj 82-160.

 

 

Cine nu-şi cunoaşte istoria…

poster-dinamo-brasov
22 noiembrie 2008: Grămada bucuriei. „Stegarii” celebrează golul doi reuşit de mijlocaşul Mihai Roman în meciul FC Braşov – Dinamo Bucureşti 2-0. A fost începutul renaşterii. sursa foto: onlinesport.ro

… are toate şansele să nu fie complexat şi să-şi ia adversarul de guler. Cel mai spectaculos moment al sezonului de revenire în Liga 1 (2008/09) a fost fără îndoială dubla victorie cu 2-0 contra „câinilor”. După ce Cristescu şi Roman marcau golurile unui entuziasmant succes pe zăpadă, acelaşi Roman, secondat acum de Măldărăşanu, aduceau victoria şi pe 31 mai 2009, în „Groapă”. Să vezi şi să nu crezi pe Steagu’ în stare de aşa ceva!

Astfel, şi acest „Episod 90” al duelurilor FC Braşov – Dinamo Bucureşti se anunţă unul echilibrat, în ciuda situaţiei din clasament a echipei noastre. De ce? În primul rând pentru că după 2008 „stegarii” au creat o nouă istorie a acestor meciuri, în care nu au loc complexele de inferioritate şi acceptarea în avans a unei soarte decretată de ziare şi clasament. Pentru prima dată în istoria unui ciclu, „stegarii” au golaveraj pozitiv în faţa câinilor, 13-11, şi pot echilibra şi actualul record, care înseamnă 3 victorii galben-negre, 4 egaluri şi 4 înfrângeri şi este cât se poate de înşelător. În toamna lui 2010 numai neşansa a făcut ca un FC Braşov în 10 oameni să nu obţină victoria (2-2), iar pe 6 august 2012 neşansei i-a luat locul un tuşier speriat de (auto)golul victorios reuşit în ultimul minut (din nou 2-2).

fotbal_brasov_romania_1365052420

Mugurel „Pele” BUGA – veteranul clubului, este „stegarul” cu cele mai multe goluri reuşite în poarta „câinilor” – 5. Acesta a înscris chiar primul său gol în Liga 1 împotriva echipei Dinamo – pe 14 iunie 1997, în înfrângerea 1-2 de la Bucureşti, contribuind apoi cu un gol la victoria cu 4-3 din aprilie 2000. În primăvara anului următor, aşa cum am mai menţionat câteva paragrafe mai sus, Buga aduce victoria cu un şut violent din marginea careului de 16 metri. Peste doi ani, Buga marchează alături de Bodea în remiza din 17 mai 2003. Cel mai recent gol al lui „Pele” contra dinamoviştilor datează din 6 august 2012 (ziua lansării imnului), când strecura mingea pe lânga portarul oaspeţilor pentru 2-1 (foto stânga, sursa: ProSport.ro)

Avem destui jucători – Buga, Surdu, Machado, Ionescu, Dias, Madeira, Mateiu – care au contribuit la precedentele succese în faţa „câinilor” şi care le pot insufla celorlalţi colegi tupeul necesar câştigării unei astfel de partide. Pentru că-i vorba de tupeu aici. Aşa că spre meciul de sâmbătă seară trebuie să privim cu optimism. Şi când zic optimism, mă refer la faptul că ar fi fain să reuşim al 100-lea gol în poarta dinamoviştilor. Avem 95 până acum.

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. tuteasca spune:

    Ca sa nu scap momentul: cu durere in gat si speranta sa nu imi treaca pana maine, la pauza e 2-0 pentru noi! Hai Stegari!

    1. Dobrică spune:

      Frumoasă atmosferă la meci. Păcate de toată vorbăria asta cu „blat”. În Liga 1, orice meci care nu se termină conform aşteptărilor e „blat”. Când Steagu’ pierdea meciuri la echipe no-name în tur nu zicea nimeni că-i blat, mai ales că şi jucătorii jucau la relanti pt că nu-şi luaseră banii. Păcat că nu le-am dat mai multe goluri aseară. 5 sau 6-0 suna a umilinţă, nu a blat. Echipe aduse pe tancuri sovietice, ţinute în puf, obşinuite să câştige oricum şi răsfăţate de media. Da, acest doar 2-0 mă dezamăgeşte. 6-0 ar fi fost mai corect.

  2. Tibi spune:

    Frumoasa atmosfera la meci, intr-adevar, si chiar si inainte de meci. In 5 toata lumea doar despre meci vorbea, ca pe vremuri. Din pacate, paranoia blaturilor i-a cuprins char si pe suporterii stegari, care erau convinsi ca „daca se joaca pe bune, nu-i batem” si ca „moldovenii se ajuta intre ei, bate Otelul fara discutie”. Iata ca e 2-0 la pauza la Botosani, acum cand scriu… Si cred ca s-a jucat pe bune ieri si tot i-am batut. Spun „cred” pentru ca niciodata nu poti sa stii… Daca la meciul cu Astra sunt 100% sigur ca nu a fost blat, desi majoritatea „specialistilor” l-au etichetat fara retineri „blat”, la acest meci sunt doar 90% sigur. Determinarea dinamovistilor a lasat mult de dorit, nici macar la 2-0 n-au avut vreo reactie de orgoliu. Dar, pe de alta parte, sa riste atat de mult sa ia 5-6 goluri si sa fie umiliti? In plus, am trecut pe langa vestiarul dinamovist la incheierea meciului si Stoican urla ca un descreierat.

    Pacat de aceste discutii, intr-adevar, dar ma gandesc ca sunt inevitabile. Si la meciul cu Corona se va vorbi, si la urmatoarele. Daca vom bate, deci sper sa se vorbeasca.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s