Steagul Roşu Braşov – Dynamo Moscova 8-2

DSC03050
21 mai 1958. Nicolae Proca (tricou închis) reia cu capul dintre apărătorii sovietici şi deschide scorul în minutul 5 al meciului Steagul Roşu Braşov – Dynamo Moscova. Momentan singura fotografie cunoscută de la acest meci. sursa: Drum Nou, 22 mai 1958

Voiam să scriu articolul despre acest meci doar după ce consultam şi ziarul Sportul Popular şi vorbeam cu Ioan Szigety, fotbalist „stegar” ce a jucat în meciul respectiv. Dar apoi mi-am zis că oricând pot reveni cu completări şi că nu e nici un bai dacă azi vă ofer doar sursa din ziarul local „Drum Nou”.

OK, meciul a fost unul amical, bineîneţeles, însă în acea perioadă un amical internaţional era un eveniment aparte atât pentru echipa gazdă cât şi pentru oaspeţi, fiind tratate cu seriozitatea specifică unui meci oficial. Şi cum spre finalul anilor 1950 singurele competiţii care făceau posibile întâlnirile internaţionale între cluburi erau proaspetele înfiinţate Cupa Campionilor Europeni şi Cupa Oraşelor Târguri în care participarea era foarte restrânsă, înţelegeţi mai bine amploarea pe care o căpătau şi meciurile amicale. Mai mult, pentru „stegari”, care debutaseră internaţional cu ocazia turneului sovietic din toamna lui 1956, jocul cu Dynamo Moscova a fost primul din istoria clubului jucat pe teren propriu cu un adversar de peste hotare.

Am mai pomenit în câteva rânduri aici pe blog despre victoria cu 8-2 în faţa Dynamo-ului sovietic şi cum acest rezultat poate fi considerat un manifest anti-comunist. Dar despre magnitudinea ideologică a meciului ne va lămuri într-un articol viitor domnul Szigety. Până atunci ne vom concentra exclusiv pe ce s-a întâmplat în teren.

Moscoviţii bătuseră înainte de meciul de la Braşov Lotul B al României (Naţionala secundă) cu 3-1, iar dacă tot se aflau în zonă, nu puteau rata un meci cu Steagul Roşu Oraşul Stalin, nume care i-a fost impus Braşovului între 1950 şi 1960.

Bun, 8-2 cu Dynamo Moscova, campioana URSS din 1957 şi vice-campioana lui 1958. „Senzaţional!” „Formidabil!” „Colosal!” „Îţi vor cădea stelele roşii de pe epoleţi când auzi cu cât i-au OMORÂT stegarii pe dinamovişti!”. De fapt:

Întâlnirea dintre Steagul Roşu – Dinamo Moscova s-a încheiat cu 8-2 (4-1)”

Sec. Ăsta-i titlul articolaşului apărut în ziarul local Drum Nou din 22 mai 1958. Zic „articolaş” pentru că într-un dreptunghiuleţ de vreo 3 paragrafe, corespondentul Tr. Brener relatează filmul meciului pe un ton relativ sobru, ca şi cum ruperea porţii moscovite era o chestie de aşteptat. Într-adevăr, pe vremea aceea şi presa era mai reţinută în trimiterea adjectivelor şi laudelor la tipar, mai ales când ghilotina secera măreţia vreunei echipe a prietenului sovietic. Vezi mitul în care a fost învăluită participarea CCA-ului (actualul club Steaua Bucureşti) la turneul internaţional din 1956 de pe pământ imperialist, aka Anglia. E drept, nici sovieticii nu pogorâseră pe „Tractorul” cu toate vedetele, având 9 oameni plecaţi să joace pentru URSS la Cupa Mondială din Suedia, care stătea să înceapă peste aproape două săptămâni. Dar chiar şi aşa, mă îndoiesc că presa locală şi-ar fi rupt creioanele dacă cele 8 goluri ar fi fost înscrise în poarta lui Lev Yaşin şi nu a anonimului Polikanov.

Bun, atunci pe cine a bătut Steagu’ ?

Pe Dynamo Moscova, evident. Dar, vedeţi voi, ăsta e un caz aproape clasic de „au învins numele”. Majoritatea vedetelor, Fedosev, Kesarov, Krishevski, Belyayev, fraţii Kuznetzov, Mammadov, Tsarez şi Yaşin erau în Scandinavia. Sper că aţi reţinut cuvântul „aproape”. Vecinii de la Est nu au fost într-atât de aroganţi să vină aici cu echipa de copii şi juniori. E adevărat, legendele de mai târziu ale clubului, Eduard Mudrik, Igor Khislenko şi Valery Korolenkov aveau doar 19 ani la ora meciului cu noi, însă alături de ei pe teren s-au mai aflat: golgeterii echipei din 1957 şi 1958, Aleksei Mamykin (13 goluri) şi Valeri Urin (11 goluri), campionul olimpic din 1956 Vladimir Ryzhkin, veteranul Aleksandr Sokolov (la club din 1949, 26 de goluri în 164 de meciuri), triplii campioni naţionali Vladimir Shabrov şi Dmitri Shapovalov, oameni importanţi şi ei în facerea unui nume pentru Dynamo Moscova, toţi titulari incontestabii şi cu titluri cucerite în tricoul moscovit.

Din echipa pe care aceştia au opus-o Steagului au mai făcut parte: portarul Polikanov, Khneonov, Jukov, Korshunov (despre nici unul n-am reuşit să aflu date suplimentare, probabil lui Polikanov i-a fost marcată decisiv cariera de acele 8 goluri) şi un fundaş veteran – Yevgeni Baikov, care a jucat pentru Dynamo 88 de meciuri între 1951-1958, marcând 8 goluri.

V-am prezentat pe scurt adversarul bătut atât de crunt pe  21 mai 1958, ca să decideţi singuri cum apreciaţi acel rezultat. Din punctul meu de vedere, este o victorie mare, în ciuda absenţilor plecaţi să apere drapelul sovietic în Suedia. Nu trebuie ignorat faptul că echipa Braşovului era formată din fotbalişti care abia încheiau primul lor sezon în elita fotbalului românesc. Aşadar…

Cine a bătut pe Dynamo Moscova cu 8-2?

Steagu’ Roşu Braşov, evident. Ghiţă, Bârsan, Zaharia, Percea, Hidişan, Szigety, Campo, Fusulan, Proca (’58 Ioanovici), Haşoti (’67 Virgil Florea), David. În afară de Florea şi Ioanovici, care au jucat în sezonul 1957/58 1, respectiv 2 meciuri pentru echipă, toţi ceilalţi „stegari” care aşteptau primul fluier la ora 17.30 reprezentau cam echipa standard a Steagului. Zaharia, Percea, Fusulan şi Proca purtau tricoul încă din District, iar ceilalţi, cu excepţia lui Szigety, aveau în spate câţiva ani de „B”.

Acum să trec la partea pe care probabil o aşteptaţi încă de când aţi citit titlul: marcatorii golurilor. Dăm citire ziarului „Drum Nou”, respectând ortografia originală.

În prezenţa a peste 15.000 spectatori, ieri după-amiază s-a desfăşurat pe stadionul Tractorul din Oraşul Stalin meciul de fotbal între echipa Steagul Roşu şi echipa dinamoviştilor din Moscova, primii câştigând cu scorul de 8-2 (4-1).

Iată pe scurt filmul meciului:

Stegarii încep puternic şi pînă în minutul 5 obţin 3 cornere. În acelaşi minut, la o centrare a lui Haşoti, Proca reia plasat cu capul în poartă – 1-0. După acest gol dinamoviştii contraatacă, dar pe rînd Mamîkin (min. 21,25) şi Korşunov (min. 28) ratează ocazii rare. Minutul 30 aduce al doilea gol al stegarilor. David îl deschide pe Proca, iar acesta, de la 20 m., în plină viteză, şutează plasat şi înscrie: 2-0. Nu trec decît 3 minute şi Fusulan, lansat de Hidişan, deşi flancat de doi apărători şi cu Polikanov care micşorează unghiul, trage cu boltă şi înscrie: 3-0. Minutul următor aduce cel de al patrulea gol. Fusulan (în mare vervă de joc) şutează în bară, mingea revine la Proca, acesta reia şi înscrie: 4-0. Stegarii domină şi în minutul 37 obţin două cornere consecutive, rămas însă fără rezultat. Dinamo revine în atac şi în minutul 42 reuşeşte să reducă din handicap prin Rîjkin, care înscrie printr-un şut plasat de la 20 m., stabilind astfel scorul reprizei: 4-1. Repriza a II-a începe calm şi de abia golul înscris de Rîjkin în minutul 64 „încălzeşte” jucătorii. În acelaşi minut, la un contraatac David şutează sec de la 16 m şi înscrie: 5-2. David, în minutul 74 şi Fusulan în minutele 82 şi 84 pecetluiesc scorul partidei.

Arbitrul Gheorghe Ionescu Oraşul Stalin a condus corect următoarele formaţii:

STEAGUL ROŞU: Ghiţă, Bîrsan, Zaharia, Percea, Hidişan, Szigheti, Campo, Fusulan, Proca (min.57 Ianovici), Haşoti (min.67 Virgil Florea), David.

DINAMO MOSCOVA: Polikanov, Mudrik, Cîneonov, (Baikov), Jukov, Baikov (Cislenko), Korolenkov (Sokolov), Sabrov, Mamîkin (Sapovalov), Korşunov, Urin şi Rîjkin.”

Să recapitulăm: hat-trick-uri Nicolae Proca şi Gheorghe Fusulan, dublă pentru Zoltan David, iar de cealaltă parte Vladimiri Alekseyevich Ryzhkin îl învinge de două ori pe Constantin Ghiţă.

Din cronica lu Tr. Brener (singura referire la acest meci din presa locală) reise un meci echilibrat până în minutul 30, atunci când golurile încep să curgă în poarta lui Polikanov. Amical-amical, dar cum încărcătura politica a meciurilor din acei ani nu era deloc una de neglijat (Estul voia să arate Vestului cum comunismul se dezvoltă multilateral, iar Sovieticii voiau să le arata statelor din blocul socialist cum ei dau ora exactă în materie de orice), cu siguranţă această înfrângere nu le-a picat prea bine, chiar dacă nu s-au prezentat cu cea mai bună echipă a lor.

Victorie mare sau victorie normală? Nişte băieţi abia ieşiţi din subteranele fotbalului românesc au snopit în bătaie o echipă multi-campioană, provenită dintr-un fotbal obiectiv superior celui de pe meleagurile noastre. Decideţi voi.

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. DBoY spune:

    Din pacate Vladimir Alekseyevich Ryzhkin a plecat sa joace in ceruri😦 era frumos sa fi aflat opinia lui despre acest meci b 29, 1930 – d May 19, 2011

    1. Da, ar fi fost o chestie faină. Poate găsim alt supraiveţuitor, să avem o relatarea şi din tabăra cealaltă.

  2. tuteasca spune:

    1958? Cum de nu am fost si eu la meci? Doar eram baiat mare, aveam vreo 8 luni!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s