Începutul și sfârșitul | Cupa Balcanică ’61

Dacă te apuci de-o treabă cu care vrei să impresionezi lumea, e musai să ai un demaraj bun, astfel încât să atragi atenţia. Apoi, e important cum abordezi finalul, trebuie să fie unul de ţinut minte.

DSC00626xÎn stânga suntem în februarie ’61, iar în dreapta ne afăm în luna noiembrie din acelaşi an. Ambele fotografii au fost realizate în ziua de 15. Prima a fost făcută înaintea meciului de debut al „stegarilor” în Cupa Balcanică, a doua după meciul în care trofeul a fost cucerit de băieţii lui Silviu Ploeşteanu. Cele 4 mingi echivalează cu numărul de goluri reuşite în epilogul competiţiei.

ATENA. Plecaţi sâmbătă seara din Braşov cu trenul, la clasa a 2-a, cei 17 fotbalişti „stegari” şi staff-ul tehnic au luat ziarele din gara Capitalei greceşti pentru a descoperi că ei, de fapt, sunt echipa… „Steaua Roşie”. Fost-au 17 băieţi în Attica, iar numele lor le menţionăm pentru posteritate: portarii Ghiţă şi Cerneanu, jucătorii de câmp Zbârcea, Zaharia, Nagy, Campo, Szigety, Hidişan, Bârsan, Grecea, Haşoti, Năftănăilă, Fusulan, David, Meszaroş, Proca şi Lupeanu, antrenaţi de Silviu Ploeşteanu.

12. Steagul se pregateste de meciul cu AEK, 13 feb. 1961X

„Meciul care va avea loc pe stadionul clubului A.E.K. stîrneşte un viu interes în rîndurile iubitorilor de fotbal atenieni. Toate cele 20.000 de bilete au fost epuizate de mai mult timp.” (Elie Sporidis, corespondentul la Atena pentru Sportul Popular)

„Corespondentul nostru din Atena ne telefonează”

N-am stat să analizez statistica, dar ceva-mi spune că echipa asta a noastră a fost dintotdeauna specializată în reveniri. Meciurile cu Rapid, din 1957, cu Espanyol, sau Beşiktaş sunt printre come-back-urile celebre ale „stegarilor”. Dar şi în Cupa Balcanică braşovenii şi-au făcut intrarea tot cu o răsturnare de scor. Nestoridis reia în poarta lui Ghiţă o respingere defectuoasă a acestuia şi face 1-0 pentru greci în minutul 23. Tribunele sunt în extaz, dar nu ştiu că peste doar 5 minute „stegarii” for scoate trucurile magice din joben. „Oaspeţii egalează prin Năftănăilă, care reia puternic o centrare a lui David. Al doilea gol al romînilor cade în min. 35, cînd Năftănăilă pasează precis lui Meszaros, aflat în apropierea porţii şi acesta marchează peste portarul ieşit în întîmpinarea balonului”. „Stegarii” întorc scorul şi la pauză intră cu avantaj. Repriza a doua o încep cu acelaşi elan şi „În min. 50 Haşoti execută o lovitură de colţ şi Szigeti introduce cu capul balonul în plasă. Scorul este majorat în min. 62, cînd în urma unui fault în careu comis asupra lui Năftănăilă, fundaşul Nagy transformă penaltiul acordat”. În minutul 81 grecii reduc din diferenţă prin Petridis, care-l surprinde pe Ghiţă cu un şut de la distanţă, şi „stegarii” debutează cu un frumos succes în noua competiţie inter-cluburi.

Cupa Balcanică – was ist das?

Nu are nimic „glamourous” în rezonanţă şi nici nu a ajuns vreodată să capete vreun prestigiu deosebit, asta şi din cauza abandonării în viitoarele ediţii a principiului de la care ea pornise: să adune la start echipele vice-campioane din zona Balcanilor. Practic, doar la ediţia din 1961 s-a întâmplat acest lucru, când pentru trofeu s-au luptat vice-campioanele Greciei, Turciei, Albaniei, Bulgariei şi României. În 1962 a participat şi FK Sarajevo, locul 8 în campionatului Iugoslaviei, iar apoi competiţia s-a diluat tot mai mult. Interesul crescând al cluburilor pentru competiţiile internaţionale care reuneau echipe din toată Europa şi lipsa unui calendar strict nu au fost deloc în beneficiul turneului balcanic.

Cel puţin prima ediţie a mers după coordonatele stabilite, dând ocazia echipei braşovene să se afirme în faţa unor adversari care strânseseră ceva zestre în campionatele lor. Levski Sofia, AEK Atena, Fenerbahce Istanbul şi Partizani Tirana câştigaseră de mai multe ori campionatul şi cupa în ţările lor, în timp ce Steagul Roşu Braşov abia jucase 3 sezoane şi jumătate în prima ligă. Cică n-ar fi de bon-ton să ne dăm mari cu un trofeu cucerit în faţa unor adversari de mâna a doua, doar că, vedeţi voi, lucrurile stau un pic altfel. Dinamo era desfiinţată în Cupa Campionilor Europeni (1957) cu 8-1 de CSKA Sofia, iar la 1-2 ani după succesul braşovenilor, Steaua era umilită de Botev Plovdiv cu 5-1 în Cupa Cupelor, Dinamo cu 3-0 de Galatasaray în CCE, iar Petrolul îngenunchea cu 4-1 în faţa Fener-ului. Nu, nu merge nici ideea că adversarii noştri au considerat Cupa Balcanică o competiţie secundară şi că au folosit multe rezerve sau nu şi-au dat interesul. Cu excepţia clubului Fenerbahce, nimeni nu mai evoluase în competiţii internaţionale oficiale. AEK cucerise ultimul titlu în 1940 şi Levski în 1953, deci înainte de înfiinţarea Cupei Campionilor Europeni şi a Cupei Oraşelor Târguri în 1955. Partizani, deşi multiplă campioană, s-a înscris în CCE abia din 1962. În concluzie, dorinţa pentru confirmarea internaţională era mare, aşa că nimeni nu a scutit nici un pic de efort.

Debutul pe propriul teren

Victoria de la Atena trebuia apărată pe 9 Martie 1961 în faţa „partizanilor” din Tirana. „Interesul pentru jocul de joi este foarte mare aici. Biletele sînt aproape epuizate, astfel că se prevede o asistenţă extrem de numeroasă pe stadionul Tractorul (capacitate 18 000 de locuri)”.

Trecând peste şocul că, odată, „Tractorul” avea 18 mii de locuri, remarcăm dorinţa braşovenilor de a-şi vedea echipa la lucru în primul meci internaţional oficial din istoria ei, stocul de bilete fiind pe terminate cu 3 zile înainte de meci.

21. Avancronica meci cu Partizani Tirana, 8 mar. 1961x

Ghiţă – Zbârcea, Zaharia, Nagy – Szeredai, Szigety – Haşoti, Năftănăilă, Fusulan, Meszaroş şi David au avut în faţa lor o echipă care, deşi venea dintr-un fotbal obiectiv mai slab competitiv decât al nostru, a reuşit să ducă o luptă bună, oblingându-i pe „stegari” să fie mereu în gardă pentru fragilul avantaj de un gol, obţinut în minutul 5 de Haşoti. De altfel, albanezii vor impresiona în continuare, obţinând spre finalul lunii Martie un succes cu 2-0 pe propriul teren contra echipei Levski, alterând socotelile bulgarilor în privinţa cuceririi trofeului.

1-1-la-fenerbache2
La înâlţime, dar fără loc de manevră. „Canarul” nu se simte deloc comod în cleştele „stegar”. sursa: arhiva ziarului Miliyet

Pentru braşoveni urma cea mai lungă deplasare, în Turcia, pentru meciul din 21 Aprilie cu Fenerbahce.

„Am ajuns joi seară la Istanbul, dar schimbarea locului de disputare a făcut să ne continuăm călătoria vineri la Ankara. Aici am ajuns vineri la prînz, iar seara am jucat. Ni s-a făcut o primire foarte bună iar presa a acordat întîlnirii noastre o mare importanţă. De altfel, turneul balcanic se bucură de un deosebit interes iar cercurile sportive din Turica îi prevăd un mare succes. O dovadă o constituie faptul că la meciul de la Ankara au asistat mai mulţi spectatori decît la o partidă interţări (65.000).” (Silviu Ploeşteanu, pentru ziarul Sportul)

Fenerbahce obţinuse până la ora meciului cu noi două remize şi suferise o înfrângere grea, 0-4, pe terenului sofioţilor, aşa că meciul acesta era cam ultima lor ocazia să mai poată menţine contactul cu partea de sus a clasamentului. Prin golul reuşit de Yuksel Gunduz cu un minut înaintea pauzei, totul merge ca pe roate pentru aceştia, doar că David găseşte drumul spre plasa porţii gazdă în minutul 51 şi menţine invincibilitatea „stegară”.

Peste 5 zile, Fenerbahce se injectează cu optimism, demolând AEK-ul cu 5-1, apoi vine rândul grecilor să se revanşeze, învingând pe Levski cu 3-1. Cât timp adversarii noştri se ciomăgeau reciproc, noi trebuia doar să rămânem focusaţi. „The eyes on the prize”, cum s-ar zice, mai ales că duelul din 28 Septembrie, cu Levski, se dădea în bătătura noastră.

Şiiiiii… s-a terminat 2-2. Ratând o clipă de atenţie şi un vagon de ocazii, „stegarii” le dau bulgarilor şansa să se întoarcă acasă nu doar cu cărţi poştale înfăţişând frumosul oraşul de sub Tâmpa, dar şi cu un punct şi speranţe.

54. Egal cu Levski, 29 apr. 1961În Octombrie, Levski a egalat Steagu’ în clasament, reuşind un categoric 4-0 în faţa „partizanilor”. Dar noi aveam 6 puncte cu două meciuri în minus, ceea ce însemna că presiunea e pe umerii, mă rog, în ghetele vecinilor din Sud. Jucând cu liniştea echipei care ştie că-şi permite să facă paşi greşiţi „stegarii”… nu greşesc. Fenerbahce, recent câştigătoare a titlului la data disputării meciului (22 Octombrie), n-a prea avut faţă de echipă campioană în acea după-amiază. „Stegarii” lovesc repede şi precis prin Eugen Nagy (‘8) şi Alexandru Meszaros (’11), scorul pauzei şi până la urmă cel final fiind stabilit tot de „Meszi”, în minutul 37.

Să vină Cu… Încă nu!

Steagul Roşu putea câştiga prima ediţie a Cupei Balcanice pe 5 Noiembrie, dar Partizani se ţine al naibii de tare şi nu îi lasă pe ai noştri să se bucure de mai mult de un egal. A fost 0-0 la Tirana şi chiar dacă asta ne detaşa la 3 puncte de Levski, „albaştrii” încă mai aveau o şansă. Mai ales că mergeam pe terenul lor de joacă.

Deasupra Iugoslaviei, aeronava care transporta în ţară delegaţia „stegară” a avut de-a face cu o furtună teribilă, tunetele, fulgerele şi turbulenţele puternice anulând orice legătură radio cu solul. Avionul a fost considerat pierdut, astfel că aterizarea pe Băneasa a semănat mai degrabă cu apariţia unei fantome decât cu sosirea unei curse obişnuite. În cartea sa de memorii, „O viaţă, un destin”, dr. Laurian Taus menţionează că evenimentul provocat o nelinişte profundă în sânul echipei.

Pe 15 Noiembrie 1961, de la ora 18.00, „stegarii” erau pregătiţi pentru lovitura de graţie. În campionat bătuseră cu doar 4 zile în urmă Steaua şi conduceau clasamentul primei ligi. Era momentul lor! Unii dintre fotbalişti apărau culorilor clubului încă din Divizia C (Zaharia şi Fusulan), iar Ghiţă, Haşoti şi David au fost acolo când s-a reuşit promovarea în „A”. Acum, cu toţii, erau în primul 11 pentru meciul care avea să aducă Braşovului primul său trofeu internaţional. Alături de ei s-au aflat în acea zi de Noiembrie de acum 52 ani Campo, Nagy, Szeredai, Szigety, Năftănăilă şi Meszaros. De-a lungul turneului mai jucaseră Zbârcea, Proca şi Bârsan, ultimii doi şi ei veterani ai „bătăliilor” din „C” şi „B”.

196123p11 decembrie 1961 despre cupa balcanicax

„Echipa Steagul Roşu a sosit la Sofia cu 22 de ore înaintea meciului cu Levski, după o călătorie obositoare de 12 ore”.

Toată aventura începuse pe banchetele unor vagoane de clasa a II-a, părea firesc să se încheie la fel. „Stegarii” n-au mai avut când să efectueze antrenamentul oficial de acomodare sub nocturnă. Au dat o tură prin Sofia, s-au dus la stadion să se echipeze, apoi au intrat pe teren şi i-au învăţat pe cei 20 de mii de suporteri bulgari cum se pronunţă „Steagul Roşu Braşov”.

„… cu toţii – au demonstrat la poalele Vitoşei atîta ambiţie, viteză, tehnică şi poftă de-a realiza un veritabil recital nocturn al fotbalului romînesc, încît scorul de 4-2 cu care au cîştigat i-a nedreptăţit”.

vizita

SUS: „Stegarii” la o promendată prin Sofia. Domni, nu tovarăşi. Silviu Ploeşteanu se află în centrul imaginii, în dreapta este portarul Constantin Ghiţă, iar în stânga căpitanul Gheorghe Fusulan. Alexandru Meszaros şi Nicolae Campo se află lângă Ghiţă. La stânga lui Fusulan sunt Greceanu şi Ioan Szigety şi în spate de tot este Ioan-Eugen Nagy. În rândul din spate se mai găsesc, de la stânga la dreapta: Octavian Zaharia, Iuliu Năftănăilă, Vasile Szeredai, Zoltan David şi, posibil, Costică Teodorescu, preşedintele secţiei de fotbal.

JOS: „Stegarii” echipându-se pentru întâlnirea cu destinul.

echiparea

gol meszaros 2

SUS: „Meszi” îl culcă pe Aleksandrov şi realizează dubla. Tot el avea să reuşească şi hattrick-ul. Alexandru Meszaros a fost golgeterul turneului, marcând în total 7 goluri.

JOS: Zoltan David, salutându-l pe Manolov în drumul spre 3-1, scorul pauzei.

David, golul de 3-1

„Turiştii romîni, la înapoierea în patrie, au vorbit multe ceasuri despre golurile lui Meszaros (3), David şi Szeredai (anulat de arbitrul albanez), despre calitatea spectacolului oferit de jucătorii lui Silviu Ploeşteanu…”. Cum „stegarii” erau matematic campioni, AEK Atena n-a mai onorat meciurile rămase de disputat.

Cupa, Cupa, să vină sub Tâmpa!

Haha, „turişti” – tare! „Stegarii” deveniseră primii fotbaliştii români care aduc în ţară un trofeu internaţional şi doar inoportuna evoluţie a turneului balcanic a făcut ca, în prezent, această cupă să fie privită cu un zâmbet ironic şi cei care au obţinut-o să fie subapreciaţi. Măcar contemporanii lor au fost de altă părere, primindu-i cu miile la întoarcerea în ţară pe învingători. Aceştia au coborât din tren (se putea altfel?) la Gara Dârste şi s-au îmbarcat într-un camion „made by Steagul Roşu” pentru a plimba trofeul prin oraşul care era la picioarele lor şi îi aclama.

cupa

SUS: Căpitanul Gheorghe Fusulan ridică la Sofia trofeul primei ediţii a Cupei Balcanice. Lângă el se află portarul Constantin Ghiţă.

JOS: Camion SR-131 „Carpaţi”. Cam aşa arată „jucăria” în care au defilat campionii balcanici. Old school!

SR131 prima serie

„Echipa Steagul roşu este una dintre primele formaţii romîneşti care a reuşit să pătrundă în miezul fotbalului modern. În majoritatea cazurilor multilateralitatea jucătorilor poate trece foarte bine drept universalitate. Fundaşul stînga Nagy lasă o bună impresie şi ca stoper, şi ca fundaş dreapta. Mijlocaşul stînga Szigety a putut fi văzut în formaţia sa avînd pe tricou, nu numai numărul 6, ci şi 5, 8, 9, 10 (n.r. pe vremuri, numerele de pe tricou echivalau cu postul ocupat în teren de jucător). Interul dreapta Năftănăilă l-a suplinit de cîteva ori foarte bine pe Seredai, pe postul de inter stînga. Seredai deţine în palmaresul personal comportări valoroase pe posturile care poartă numerele 5, 6, 7, 8, 9, 10 şi 11. Mijlocaşul Campo i-a bătut recordul lui Seredai acţionînd şi pe posturile de fundaş stînga şi fundaş dreapta. Interul stînga Meszaros joacă foarte bine şi inter dreapta, extremul stînga David poate produce derută în apărarea adversă şi pe post de centru atacant. Cunoscînd aceste lucruri secretul comportării Steagului roşu încetează de-a mai fi un secret. Avînd asemenea calităţi jucătorii resping şablonismul, jocul rigid, împărţit pe felii, sub forma unei aşa-zise împărţiri a răspunderii în teren. Resping aceste forme înapoiate şi îmbrăţişează fotbalul modern, elastic, cu schimbare permanentă şi fulgerătoare a ritmului, cu respectarea riguroasă şi conştientă a folosirii mijloacelor şi procedeelor tehnice. La Steagul roşu s-au realizat acumulări însemnate în privinţa concepţiei despre pase. Primirea pasei se face întotdeauna în funcţie de plasamentul jucătorului propriu şi de poziţia adversarului direct. În felul acesta, jocul are cursivitate, iar acţiunea de atac continuitate, mergînd pînă la finalizare”.

Astfel explica ziarisul Horia Cristea, din punct de vedere tactic, în revista Sport, cum a fost posibil succesul „stegarilor”. Braşovenii dădeau deja semne că sunt familiari cu ceea ce în anii ’70 avea să fie cunoscut drept „fotbal total”. Din păcate, faima fotbaliştilor de sub Tâmpa nu a depăşit niciodată graniţele Balcanilor. Nereuşita câştigării titlului în 1962 şi dramatica ratare a calificării în sferturile Cupei Oraşelor Târguri  din 1966 au dat şi mai mult adevăr caracterizării din numai două cuvinte făcută de cronicarul Ioan Chirilă despre echipa noastră: „mediocritate de aur”. Familiei „stegare” mereu i-a lipsit ceva în atingerea mai multor „finalizări”. Poate a fost vreun complex al „băiatului sărac” care nu credea că i se cuvine să aspire la mai mult decât realizase deja, sau poate doar atât au putut acei minunaţi fotbalişti. Dar uitându-te peste fotografiile şi biografiile lor, sinonime cu „loialitate”, „devotament”, „familie”, înclini să crezi că altele au fost victoriile finale obţinute de aceştia şi că, în ultimă instanţă, fotbalul e despre o grămadă de alte chestii înainte de a fi vorba despre trofee. Dar, desigur, asta o spun cei care nu prea au aşa ceva, nu?

P.S. s-a încheiat şi votarea pentru Steagu’ XI şi cât de curând o să vă fac familiari cu rezultatele. Dar mai întâi aştept o ilustraţie super faină, care o să vă dea pe spate. Sper!

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Romeo spune:

    da, Steagul a câștigat acea cupă, ulterior alte echipe românești au cucerit trofeul, a fost chiar o finală Rapid-Farul, dar competiția se juca între echipele din Balcani, niciuna prea puternică. În cupele europene rar se ajungea în turul III.

    1. Dobrică spune:

      Primele două-trei ediţii au fost mai zdravene, cu echipe bune, apoi s-a diluat.

  2. Pingback: Sunt stegar!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s