The Story

Avem un club mare pentru că are poveşti care străbat deceniile. Povestea imnului e una dintre acestea. Nu este un cântec scris după vreun moment glorios şi euforic. Nu are autori celebri. Versurile s-au scris cu o seară înaintea returului european cu Beşiktaş. Braşovul venea cu 2 goluri deficit de la Stambul şi 2 studenţi braşoveni au început să bată la maşină versurile şi să printeze fluturaşi. Atunci era doar „un alt” cântec. Din acel moment, însă, „În oraşul de sub Tâmpa” deschide fiecare meci şi se aude, mai ales!, atunci când scorul de pe tabelă nu e deloc frumos. Se aude mai tare, mai răguşit, mai cu dragoste!

Am avut privilegiul de a fi acolo, cu Mircea Baniciu şi cu băieţii. Când auzeam corzile chitarei vibrând pe ritmul „Andri Popa” şi-l ascultam pe domnul Baniciu fredonând versurile scrise acum aproape 40 de ani de „Bebe” Bara şi Viorel Morari simţeam că sunt parte a unei tradiţii absolut splendide.

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

  1. Vio spune:

    Eu n-am avut „privilegiul de a fi acolo, cu Mircea Baniciu si cu baietii, dar am avut privilegiul de a imparti fluturasii cu imnul pe stadion, in ziua de 2 octombrie 1974, impreuna cu regretatul meu prieten, Bebe Bara, dupa o noapte de nesomn, la Centrul Teritorial de Calcul Electronic, unde lucram si unde am listat in 2000 exemplare „In orasul de sub Tampa….”!!! Nu ma gandeam atunci, ca dupa 39 de ani, sa fie cantat si fredonat in continuare de suporteri!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s