Aşa a început totul….

poza

Prima amintire se leagă de anul 1970, la vreo 3 anişori primesc de la unchiul meu Mihai mascota campionatului mondial din Mexic ’70.

Nu ştiam ce vrea să reprezinte acea păpuşă cu pălărie mare şi un obiect rotund sub piciorul drept.

La început nu se încadra printre celelalte figuri , era chiar caraghios, mă deranja mingea de sub picior.

Nu era nici indian nici cowboy, nu-l puteam nici încăleca şi era şi grăsuţ , greu de dărâmat cu mingea de ping-pong în războaiele vestului sălbatic. A început să fie marginalizat.

Într-o zi de duminică când tata avea timp şi de mine la o joacă de dinaintea  mesei de prânz , pentru a putea împărţii în mod egal figurinele şi “rezerva” este utilizată. Câştig partida tocmai datorită “rezervei”.

Din aceea zi “rezerva” v-a primi şi un nume : ADAMACHE.

Ce nume frumos i-a găsit tata: ADAMACHE.  Suna atât de bine încât îl rosteam  în fiecare zi, fără a ştii ce înseamnă.  Din acel moment toate figurinele primeau nume : PESCARU, HAŞOTI, DAVID, LULU, GHIŢĂ, CAMPO, FUSULAN, PROCA, SZIGETI, MESZAROS, SZEREDAI……

Bine, bine dar eu ?  Eu care-i comandam, cine sunt tată ?

Tu eşti……hmmm…….. BOBBY CHARLTON.. …fiule.  Pentru că tu ai inventat jocul ăsta !

Hmmm, numele ăsta sună ciudat dar parcă impune respect. Cine e tată, Bobby Charlton ?

Şi aşa a început primul episod al povestirilor de la bărbat la bărbat despre un lucru foarte important: FOTBALUL.  De la al doilea episod urmau celelalte nume: Adamache, Pescaru, Haşoti, David ………

În aceea vreme stăteam pe strada Aurora din Braşov, o străduţă din cartierul Steagu’. Aceea străduţă , neasfaltată avea un “gazon” impecabil.. …pentru puştanii care încercau să-i  imite pe adevăraţii fotbalişti, iar după meci se răcoreau la cişmeaua de la capătul străzii.

Într-o zi tata a venit cu o ofertă colosală: “Loţika, vrei să-l cunoşti pe Adamache cel adevărat ?

M-am speriat, nu ştiam ce să-i răspund, îmi era frică. Am fugit în casă repede să mă schimb pt. marea întâlnire. Doar nu puteam să mă prezint  cu maieul  inscripţionat cu un cărbune , ADA-MA-CHE.  Eram la grădiniţă dar am copiat de pe o hârtiuţă  scrisă de tata, fără ştiinţa mamei.  Numele era scris pe trei rânduri tocmai din dorinţa de a se vedea şi de la capătul străzii. Era vara lui 1973.

Tata nu-l cunoştea personal pe marele Sterică dar în drum spre casă l-a zărit jucând cărţi în faţa blocului.

Ţinându-l de mână pe tata ne-am apropiat de grupul care era foarte gălăgios. L-am recunoscut, era cel mai mare din grup şi cel mai vesel.  Tata se uita foarte mândru la mine, l-a recunoscut băiatul ….… are deja microbul fotbalului. Nu putea Sterică să nu observe că un mucos se uita cu gura căscată la el… m-a pişcat cu două degete pe obraz să-mi revin. A schiţat un zâmbet larg iar ochii lui mari şi negrii parcă m-au fotografiat, iar blitzul m-a trezit la realitate.

Deşi stăteam la o stradă , prima întrebare a luat sfârşit doar la masa de prânz sub degetul de atenţionare a mamei.

Tata, copil sărac şi orfan de mamă , crescut pe dealurile din Șcheii Braşovului, era cel mai fericit când putea să-mi predea din amintirile lui legate de Steagu’. Avea auditoriu din plin într-o singură persoană.

Aşa am aflat că şi bunicul (pe care nu l-am cunoscut) era suporter stegar.  Tata îşi depăna amintirile din anii 50-60 cu deplasări la Ploieşti sau Bucureşti. Dacă juca Steagu acasă , era clar, duminică cu toţii la stadion.

Anii au trecut, dar iubirea neconditionata faţă de Steagu’  va rămâne veşnică.

11 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. daninho spune:

    la mine a inceput prin ’94, aveam 8 ani🙂

  2. MORARI VIOREL spune:

    eu prima „intalnire” cu stegarii am avut-o la 5 ani, in 1960!!! cam mult de atunci!

  3. La mine a început pe 3 mai 2000, aveam 9 ani.

  4. blaci67 spune:

    @Morari Viorel, Va salut dl.Viorel , ma mai tineti minte ? sunt Loti Beko de la Minifotbal – Romradiatoare.

    1. Sorake spune:

      Frumoase relatari Lotzi, asteptam varianta pe larg.

  5. Marian Olaianos spune:

    La mine pe 2 iulie 1983, Fcm Brasov-ASA Tirgu MUres 6-2…ultima etapa…am retrogradat pt ca oltenii s au predat la Tirgoviste…e adevarat si noi cu MUresul…:)

  6. blaci67 spune:

    @Marian Olaianos
    Imi aduc foarte bine acel meci cu ASA. A fost partida la care am sperat dar am plans in final.
    Aceea ultima etapa a fost spectaculoasa cu rasturnari „amabile” de scor. Echipele linistite in privinta pozitiei lor din campionat („U” Craiova si ASA Tg.Mures) au punctat in debutul partidelor sustinute contra echipelor „nevoiase” (CSTargoviste si FCM Brasov). Asta ca sa stie adversarul ca totusi ei sunt mai buni. Incet-incet ASA-ul lui Boloni a intrat in vacanta , stegarii au prins aripi iar Vasile Gherghe (de 4 ori), Krammer si Bebe Manciu faceau diferenta necesara cu conditia ca Balaci et. co., sa-si respecte blazonul de Craiova Maxima. N-a fost sa fie, Targoviste se salva de la retrogradare iar Steagu isi punea speranta intr-o grabnica revenire avand in vedere talentul si dorinta de afirmare a unor tineri precum Stangaciu, Lacatus sau Vaidean.

  7. tuteasca spune:

    Ma bucur ca unii dintre noi pot data momentul intalnirii cu Steagu (cu microbu). La mine … cea mai veche amintire se leaga de o camera de hotel la Mangalia, in care se gasea un mic radio cu tranzistori (carcasa alba sau gri-deschis) si „Fotbal minut cu minut”. Printre alte meciuri se transmitea si un Steagu Rosu – Sport Club Bacau (sau invers, nu mai stiu), iar iar imi aratam eruditia fata de taticu explicandu-i ca nu luam bataie, ca Adamache (da, tot Adamache) e cel mai mare portar. Oi fi avut si eu cativa anisori daca auzisem de el, dar nu stiu cati. Iar taticu a fost foarte impresionat de eruditia mea.
    Sa nu ma intrebati cum s-a ispravit meciul …

  8. sasu67 spune:

    Laci, daca ai terminat la scoala generala nr. 8, lasa-mi te rog o adresa de mail.🙂

    1. blaci67 spune:

      Da , am terminat la scola generala nr.8 in 1981, adresa de mail : laci.beko@gmail.com

  9. Sorake spune:

    Superb, citesc si ceva imi luceste in coltul ochiului..ce sa fie !!?? Ce sentimente puternice poate genera „Steagul nostru”….La mine totul a inceput in 87 , la 8 ani insa nu-mi amintesc meciul, stiu doar ca se juca pe Municipal cu tribunele acelea cu bancute (nu cu scaune) pline, ba chiar cu oameni si pe o schela dar si prin plopii ce inconjurau stadionul.
    Nu m-a dus tata, am mers cu prietenul meu celmai bun (vezi foto de la Turnul Eiffel) si cu un alt prieten mai mare cu un an ca noi. Mai ciudat a fost peste cativa ani cand la intrare ni s-au cerut pt prima data bilete de acces

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s