Ernest Loukota – primul antrenor interbelic

on

De fapt, corect este „Ernest Loukota – posibil să fie primul antrenor interbelic”, dar se lungea prea mult titlul şi de asta am optat pentru versiunea scurtă.

Ernest Loukota
Ernest Loukota, sursa

Am mai pomenit aici La Stegaru’ în treacăt de Ernest Loukota, atunci când reconfiguram cariera de fotbalist a lui Silviu Ploeşteanu. Cu acel prilej am aflat că Loukota, reşiţean la origine (n. 24 aprilie 1890), a fost antrenorul cu care Uzinele şi Domeniile Reşiţa (UDR) a câştigat titlul de campioană a României în 1931 şi a ieşit vice-campioană în sezonul următor. Suntem în 1932 aşadar, iar de aici destinul lui Ernest Loukota, cehul, devine destul de ambiguu. Ştim că în 1938 acesta se afla deja la Braşov, fiind antrenorul de atletism al clubului Uzinelor „Astra”. Probabil deschiderea noii uzine în 1936, una dintre cele mai moderne din ţară la acea vreme, şi constituirea unui club sportiv în jurul acesteia a făcut să fie nevoie de antrenori capabili pentru performanţă, iar conducerea nou-înfiinţatului club de sub Tâmpa a făcut tot posibilul de a-l aduce aici pe Ernest Loukota.

Cehul l-a remarcat în acel an 1938 pe foarte tânărul Laurian Ovidiu Taus, care tocmai câştigase un concurs de atletism pe nou-construitul stadion „Carol al II-lea” (actualul Tineretului/Silviu Ploeşteanu), şi pe care l-a chemat să facă parte din echipa de atletism a UAB-ului. Nu cred c-am greşi considerându-l pe Ernest Loukota, pe lângă antrenor a echipei de atletism, şi antrenorul echipei de fotbal a Uzinelor „Astra”, rezultatele sale reuşite la Reşiţa în 1931 şi 1932 recomandându-l pentru acest dublu post.

DIVIZIA C, 1937/38

Anul 1937 reprezintă debutul oficial a Uzinelor „Astra” Braşov în fotbalul românesc. Aliniaţi la startul ediţiei 1937/38 a Diviziei C, Liga de Centru, „astralii” luau locul în serie Braşoviei Braşov (locul 5 din 11 echipe sezonul precedent), echipă retrasă din campionat din cauza problemelor financiare.

Divizia C, aflată abia la a doua ediţie, a avut o istorie instabilă până spre finalul anilor ’60. În Liga de Centru, UAB ocupă la finalul sezonului locul 4 în clasament, acumulând 31 de puncte, la 5 distanţă de primul loc. Un fapt interesant, care vine să ateste instabilitatea celei de-a treia divizii valorice româneşti, este abandonul echipelor, acesta manifestându-se în aproape toate seriile şi, uneori, pe bandă rulantă. Spre exemplu, din Liga de Centru, 6 echipe se retrag din campionat înainte de începerea returului, partea a doua disputându-se între celelalte 6 rămase.

PRIMA PROMOVARE

Această instabilitate duce la dispariţia Diviziei C, a cărei a treia ediţie va avea loc abia după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Una peste alta, un debut reuşit pentru echipa noastră dar care, din păcate, va fi nevoită să joace în divizia judeţeană din sezonul următor ca urmare a desfiinţării Diviziei C. Totuşi, deşi „picaţi” în Judeţ, braşovenii lui Ernest Loukota realizează primul lor succes la numai câţiva ani de la înfiinţare: promovarea în Divizia B la finalul sezonului 1938/39. Al doilea eşalon a fost însă prea aspru pentru fotbaliştii braşoveni antrenaţi de ceh. Repartizată în Seria I (au fost 4 serii atunci), Uzinele „Astra” obţin doar 2 victorii şi 3 remize în cele 18 partide ale sezonului, clasându-se pe locul 9, penultimul. Totuşi, cele 7 puncte acumulate ne-au ferit de ocuparea ultimului loc, acolo unde s-a clasat Victoria CFR Iaşi cu doar… 0 puncte. Nu, nu s-au retras din campionat, pur şi simplu au luat bătaie de la toţi. De altfel, singurele noastre victorii din acel sezon au fost obţinute în faţa ieşenilor! Celelalte trei puncte obţinute de braşoveni în al doilea eşalon rămân să fie descoperite în meciurile jucate cu FC Ploieşti, Mureşul Târgu Mureş, FC Craiova, FC Brăila, CA Oradea, AS Constanţa, Dragoş Vodă Cernăuţ sau FC Nistru Chişinău. Interesant e că în acel sezon echipa noastră a purtat şi titulatura „Metrom” în nume, Uzinele Astra Metrom Braşov fiind apelativul nostru de concurs. Echipa de fotbal a fabricii Metrom aflată în imediata apropiere a Uzinelor Astra a luat fiinţă în anul 1937, fapt ce poate face posibilă teoria ca cele două echipe învecinate să fi fuzionat pentru o scurtă perioadă în acei ani.  Năstase şi Ale Popescu fiind (doar?) doi dintre fotbaliştii care apar în hall of fame-ul ambelor echipe înainte de război. De altfel, şi în Cupa României ediţia 1939/40 echipa braşoveană joacă în şaisprezecimi contra celor de la CS Lonea (jud. Hunedoara) sub numele de Astra Sportivă Metrom Braşov. Fiind divizionară judeţeană (în urma retrogradarii din „B”), e de presupus că elevii lui Ernest Loukota au scos din cursă alte echipe până a ajunge pe panoul principal al Cupei României. Învingători pe 12 noiembrie 1939 cu 2-1, braşovenii pierd la „masa verde” meciul din optimi cu Dragoş Vodă Cernăuţi ce urma să se dispute tot la Braşov. Motivul rămâne încă un mister. Merită, totuşi, menţionaţi cei 16 jucători din lotul UAB-ului în perioada 1938-1940 – Toma, Bucur, Cotruţă, Opincaru, Năstase, Ghinea, Răceanu, Ştefan, Chendi, Ale Popescu, Văcaru, Spirea, Traian Chicomban, Rădulescu, Donca, Bigbaum, antrenaţi de Ernest Loukota.

ANII RĂZBOIULUI

Anii tulburi din perioada celei de-a doua conflagraţii mondiale fac şi mai greu procesul descoperirii traseului lui Loukota şi a echipei sale. Presupun că în ciuda intrării României în război acesta nu a părăsit Braşovul, oraşul de sub Tâmpa fiind departe de efectele distrugătoare ale frontului.

Ultimul sezon competiţional oficial este 1940/41, vara lui ’41 marcând trecerea Prutului pentru eliberarea Basarabiei şi a Nordului Bucovinei, activitatea fotbalistică este sistată în mod oficial, campionatele menite a înlocui Diviziile A şi B având doar rolul de a ameliora moralul populaţiei civile. Astfel, în sezonul 1942/43 Divizia B reporneşte la drum sub numele „Cupa Eroilor”, Uzinele Astra Braşov (se pare că s-a făcut separarea definitivă de Metrom Braşov) încheiind neiînvinsă Seria a III-a, cu 6 victorii, 4 remize şi cea mai bună apărare din serie – 6 goluri primite. Pentru singurul loc disponibil în Divizia A, UAB urma să se lupte într-un baraj de promovare cu Uzinele Metalurgice Cugir (UMC) şi Uzinele şi Domeniile Reşiţa (UDR), fosta echipa a antrenorului Ernest Loukota.

La nici 10 ani de la înfiinţare, Uzinele „Astra” Braşov are şansa accederii în prima divizie a României, însă dubla contra „metalurgiştilor” este pierdută categoric de „astrali”, 0-5 la Cugir şi 1-1 la Braşov, strigătul de luptă caracteristic al lui Ernest Loukota, „Brze! Brze!” (Mai repede!) nemaiputând suplini emoţiile elevilor săi. Reşiţa obţine promovarea, revenind în retur, pe Valea Domanului, cu 5-1 după 3-5 în deplasare de la Cugir.

Așa arătat stadionul în anii în care Uzinele "Astra" Braşov luptau pentru prima promovare în Divizia A. sursa
Așa arătat stadionul în anii în care Uzinele „Astra” Braşov luptau pentru prima promovare în Divizia A. sursa

ULTIMUL DANS

Sezonul 1943/44 este ultimul an competiţional la care echipa noastră participă în perioada interbelică. Împărţită în patru serii, Divizia B (sau Cupa Eroilor, dacă preferaţi corectitudinea istorică) îşi pune în scenă cea din urmă ediţie regală.

În Seria a III-a, echipa Uzinelor „Astra” urma să aibă parte de primul său derby local, contra Asociaţiei CFR Braşov, retrogradată din prima liga la finalul sezonului trecut. Rezultatele acestei confruntări, din nefericire, nu le cunoaştem încă. Ştim doar că toate cele patru serii sunt suspendate înainte de începerea returului, pentru că primăvara anului 1944 nu aducea doar stadioane deszăpezite şi cu ghiocei înfloriţi la tuşe, ci şi startul teribilelor bombardamente Aliate. Pe 4 şi 5 aprilie Ploieştiul (cel mai important obiectiv strategic pentru Aliaţi datorită industriei petroliere) şi Bucureştiul sunt lovite în plin. Pe 16 aprilie (ziua de Paşte) Braşovul este luat şi el în colimator de bombardierele americane, 158 la număr. Gara Mare (aflată atunci undeva în zona Toamnei), Cartierul Gării, Uzinele IAR (fabrica de avioane aflată pe fosta platformă Tractorul), Palatul de Justiţie (actuala Prefectură), Hotelul „Coroana” (pe Republicii), Întreprinderile Schmoll-Pasta (Lungă nr. 59) şi Uzinele „Astra” fiind greu lovite de bombe. În aceste condiţii de teroare (în Estul ţării Armata Roşie ajunsese la Prut), toate competiţiile sunt suspendate, fără a mai fi reluate vreodată din punctul în care s-au oprit. În Divizia A, Rapid Bucureşti ocupa primul loc după 12 meciuri jucate, cu un avans de 4 puncte şi un meci în minus faţă de Unirea Tricolor, iar în Divizia B Crişana CFR Arad, Minerul Lupeni, Arsenal Sibiu şi FC Brăila îşi vedeau stagnate aspiraţiile de a ajunge în primul eşalon.

Imagine de sus a Brașovului în timpul bombardamentului din 6 mai 1944, sursa
Imagine de sus a Brașovului în timpul bombardamentului din 6 mai 1944, sursa

Ernest Loukota lăsa echipa de fotbal a Uzinelor „Astra” pe locul 8 (din 10 echipe) în Seria a III-a, cu 2 victorii şi 2 egaluri reuşite în 9 meciuri. Sub noi se aflau Unirea „Mihai Viteazul” Alba Iulia şi Aquila CFR Sighişoara, în timp ce rivalii locali ACFR Braşov se aflau pe ultimul loc al podiumului după 9 jocuri. În ceea ce-l priveşte pe cehul reşiţean al Astrei, este posibil ca acesta să fi părăsit Braşovul chiar după primul bombardament şi sistarea oricărei activităţii sportive, optând pentru reîntoarcerea în Reşiţa natală, care nu apărea pe lista de priorităţi a bombardierelor, putând astfel să-şi continue liniştit cariera de antrenor.

În primăvara anului următor războiul avea să se termine, iar în sezonul 1946/47 Uzinele „Astra” Braşov joacă în Seria a XII-a a Diviziei C, clasându-se pe locul 3 sub conducerea unui antrenor care rămâne anonim. În anticameră aştepta intrarea în scenă Silviu Ploeşteanu. Fără îndoială că Ploeşteanu a folosit şi perfecţionat cele învăţate din perioada când i-a fost elev la Reşiţa lui Ernest Loukota, preluând moştenirea fotbalistică lasată sub Tâmpa de ceh şi ridicând-o treptat-treptat către înalta societate.

Aceasta a fost povestea lui Ernest Loukota, reşiţeanul de origine cehă, posibil primul antrenor din istoria echipei de fotbal a Uzinelor „Astra” Braşov, viitoarea Steagul Roşu, actuala FC Braşov.

Surse bibliografice

http://www.argument-cs.ro/content/ernest-loukota-antrenorul-echipei-campioane-udr

http://www.romaniansoccer.ro/

Armă, A., Sorin Turturică, Misiuni de sacrificiu Grupul 1 Vânătoare în apărarea teritoriului național (aprilie-iunie 1944), Editura Militară, București, 2011

Ionescu, M., Mircea Tudoran, Fotbal de la A la Z Fotbalul românesc de-a lungul anilor, Editura Sport-Turism, București, 1984

Ionescu, M., Fotbal de la A la Z Fotbalul mondial de-a lungul anilor, Editura Sport-Turism, București, 1988

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s