Braşovul, Naţionala şi „Stegarii” | a patra parte

on
Marian Ivan – singurul „stegar” care a îmbrăcat tricoul Naţionalei în anii ’90. sursa: 7sport.ro

În anii ’80 ai secolului trecut, „stegarii” au făcut rareori parte din lotul naţional, doar Ioan Nagy, căpitan al echipei după retragerea lui Nicki Pescaru în 1981, şi Paraschivescu cochetând cu Naţionala, fără a se lipi însă de prea multe selecţii sub tricolor.

După 1990 şi, de fapt, pe toată durata deceniului nouă, un singur „stegar” a jucat pentru Naţionala de fotbal a României, reuşind chiar să prindă lotul pentru Cupa Mondială din Statele Unite, din anul 1994.

Sosit la Braşov în 1991 de la Progresul Brăilă, Marian Ivan a avut în sezonul 1993/94 cel mai bun an al său de la sosirea sub Tâmpa. Jucase 31 de meciuri din 34 şi reuşise să marcheze un total de 16 goluri, devenind astfel „stegarul” din întreaga istorie cu cele mai multe goluri reuşite într-un singur sezon, clasându-se de asemenea pe locul trei în topul golgeterilor din acel sezon. Toate aceste reuşite l-au determinat pe selecţionerul Anghel Iordănescu să-l selecţioneze pe Marian Ivan în lotul care pleca în State.

Primul 11 al României în meciul cu Nigeria de pe stadionul „Ghencea”. Marian Ivan este al cincilea de la dreapta la stânga. sursa: 7sport.ro

Ca şi trio-ul din 1970 care a fost în Mexic, nici Marian Ivan nu a jucat în vreun meci din calificări, debutul său la Naţională având loc pe 25 mai 1994, într-un amical cu Nigeria jucat la Bucureşti. „Steagarul” este titular, fiind înlocuit în minutul 52 cu Ovidiu Stângă. Pe 1 iunie, înainte de plecarea în SUA, Marian Ivan joacă al doilea său meci sub tricolor, fiind introdus pe teren în minutul al amicalului cu Slovenia de pe tere propriu, înlocuindu-l pe Florin Răducioiu. Cu 6 zile înainte de debutul tricolorilor la Cupa Mondială, Ivan joacă al treilea şi ultimul său meci pentru Naţională împotriva Suediei, la Newport Beach. Meciul s-a încheiat 2-2, iar Marian Ivan l-a înlocuit în minutul 62 pe acelaşi Răducioiu.

Această schimbare era încercată ca o soluţie tactică în vederea meciurilor oficiale pe care România urma să le dispute în SUA. De altfel, în optimile cu Argentina Iordănescu se gândeşte serios la titularizarea lui Marian Ivan, dat fiind că Răducioiu era suspendat pentru galbenele acumulate în faza grupelor. Considerând, însă, că jucătorul de la Braşov nu este suficient de bine integrat în angrenajul tactic, ideea cade şi Marian Ivan rămâne pe banca de rezerve.

Tibor Selymeş, debutant în Divizia A cu FCM Braşov, a adunat 45 de meciuri sub tricolor.

3 pentru NAŢIONALĂ– la începutul anilor ’90, trei fotbalişti care evoluaseră pentru Steagu’, îşi fac debutul în tricoul tricolor la scurt timp după transferul în Capitală. Doi dintre ei, Tibor Selymeş (ajuns la Dinamo) şi Ionel Pârvu (ajuns la Steaua), au crescut la Steagu’, deşi nu s-au născut la Braşov, debutând în prima ligă la 18 ani; ce de-al treilea, Gabor Gerstenmajer, este transferat la Dinamo după ce reuşise în 1992 să devină golgeterul echipei. Gerstenmajer şi Selymeş debutează sub tricolor în 1992, în vreme ce Pârvu joacă unicul său meci în 1993, un amical victorios cu Israel. Dintre toţi, Tibor Selymeş va avea cea mai îndelungată carieră la echipa Naţională, evoluând în 46 de meciuri şi participând la turneele finale de Campionat Mondial din 1994 şi 1998, şi la Europeanul din 1996. La vremea acestor participări Selymeş evolua deja în Belgia, mai întâi pentru Cercle Brugge şi apoi pentru Anderlecht Bruxelles.

„Ulise” s-a născut la Bod

După ce şi-a făcut junioratul la Steagul Roşu Braşov între 1946 şi 1950, Nicolae Oaidă ajunge la Locomotiva Braşov şi este aprins apoi în iţele dinamoviste întinse prin ţară. Joacă pentru Dinamo Braşov apoi, când satelitul se mută la Bacău, joacă pentru echipa din oraşul lui Bacovia vreme de doi ani, urmând a face pasul spre echipa-mamă, Dinamo Bucureşti. Dar se întâmplă un lucru extraordinar. Nicolae Oaidă este fascinant de Titus Ozon, pe care-l vede jucând într-un CCA-Dinamo, şi se decide ca în Capitală să nu joace decât pentru Progresul, fosta echipă a lui Ozon.

Se întâmplă întocmai. Ajuns în Bucureşti, Nicolae Oaidă îmbracă din 1957 până în 1969 doar tricoul Progresului, echipa cu care câştigă în 1960 Cupa României, el fiind cel care deschide scorul în minutul 10 al finalei cu Dinamo Obor.

„Progresiştii” fotografiindu-se alături de trofeul obţinut în 1960. Nicolae „Ulise” Oaidă se află în rândul de sus, al doilea de la dreapta spre stânga.

Poreclit Ulise după personajul filmului omonim apărut în 1954, Oaidă debutează la Naţională debutează în 1958, pe 14 septembrie, într-un amical pierdut cu 2-3 la Leipzig în faţa RDG-ului. Următoarea selecţie vine într-un meci de zile mari, România înfruntând în faţa a 100 de mii de spectatori pe fostul „23 august” marea echipă a Ungariei, în faţa căreia pierde la limită, 1-2, după ce la pauză a avut avantaj.

La a treia selecţie vine şi golul în tricoul Naţionalei. Se întâmpla pe 2 noiembrie 1958, România învingând Turcia cu 3-0 în calificările pentru Euro ’60, scorul fiind deschis de Nicoale Oaidă în minutul 62. Jucătorul născut la Bod avea să mai strângă încă prezenţe sub tricolor, fără a mai reuşi însă să marcheze vreun gol.

Din piatra dură a Făgăraşilor

Ionel Ganea – transformând penalty-ul din meciul cu Anglia de la Euro 2000. sursa: gandul.info

După ce s-a călit în Divizia B la ICIM, Ionel Ganea debutează în Divizia A cu Steagu’ în 1994. Decăderea echipei de sub Tâmpa nu înseamnă că şi cariera lui Ganea are parte de aceeaşi soartă. După aventuri pe la câteva cluburi din ţară, acesta ajunge în 1999 în Germania, la VfB Stuttgart, în acelaşi reuşind să debuteze pentru Naţionala României. Iar debutul a fost perfect. În amicalul cu Estonia de pe 3 martie, când juca la Rapid, „Ganezul” înscrie ambele goluri ale victoriei.

În final avea să adune 45 de meciuri sub tricolor şi să marcheze 19 goluri. Într-un clasament al golgeterilor Naţionalei născuţi în judeţul Braşov, Ganea îl surclasează pe Lăcătuş (13 goluri), fiind totuşi la destule goluri în spatele legendei Iuliu Bodola (31 de reuşite).

Cel mai memorabil moment pentru microbiştii români în ceea ce-l priveşte pe Ionel Ganea este fără îndoială momentul din finalul meciului cu Anglia de la Euro 2000. Intrat pe teren în minutul 74 în locul lui Adrian Ilie, Ganea ia asupra sa povara executării loviturii de la 11 metri acordată în urma unui fault în careu al lui Phil Neville la Viorel Moldovan. Perfect stăpân pe sine, Ganea îl fentează de la punctul cu var pe Nigel Martyn, aducând României victoria cu 3-2 şi calificarea în sferturile competiţiei.

Dacă acela a fost cel mai important gol reuşit de Ganea pentru Naţională, cel mai frumos este, fără îndoială, cel marcat din foarfecă în amicalul din 2002 cu Franţa de la Paris. Condusă cu 2-0, România are parte de un corner în minutul 88, apărătorii francezi nu ştiu ce să facă cu mingea, care ajunge în cele din urmă la Ganea.

Maratonul va continua cu prezenţa „stegarilor” la Naţională în zilele noastre.

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. scama spune:

    A mai fost si cigan ,atacant un tip blond care a mai fost la nationala

    1. Merci pt info. O să mă documentez.

      1. scama spune:

        daca nu gresesc a jucat in meciul ROMANIA -ISRAEL de pe MUNICIPAL

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s