„El hombre que trajo a Rumanía los colores del Peñarol”

on
Marcel Gascón de la agenţia spaniolă EFE a făcut o vizită în minunatul oraş de la poalele Tâmpei după ce a citit în Jurnalul Naţional un articol despre cum a adus la Braşov Csaba Gyorffy culorile galben-negre ale clubului Penarol Montevideo. „El hombre que trajo a Rumanía los colores del Peñarol” (Omul care a adus în România culorile lui Penarol) se numeşte articolul şi poate fi citit aici.
Cum ziceam, tipul ăsta şi-a luat meseria de jurnalist în serios, s-a suit în avion, apoi în trenul Bucureşti-Braşov, până ce s-a văzut ajuns la domicilul lui Gyorffy de pe Strada Castanilor unde l-a intervievat pe legendarul număr 11 „stegar”. Faină treabă, nu? No, treaba e că n-o să aprofundez ideea articolului. Doar că o anumită frază m-a făcut să-mi dau seama de o chestie ce chiar merită aprofundată. Din prea mult entuziasm în timpul interviului, domnul Gyorffy a făcut o eroare „istorică” spunând că „stegarii” au trecut la galben-negru înaintea triplei cu Espanyol Barcelona din optimile Cupei Oraşelor Târguri 1966/67, fapt ce a purtat noroc braşovenilor, aceştia învingându-i în retur pe spanioli cu 4-2.
Mai întâi voi prezenta adevărul istoric, apoi aprofundăm treaba cu norocul. FC Braşov a dat albul şi albastrul, culorile ce le avea de la înfiinţarea clubului în 1936, pe galben şi negru abia în primăvara anului 1967. Tripla cu Espanyol a avut loc în lunile ianuarie, februarie şi martie ale anului 1966, când braşovenii încă jucau în alb şi albastru. În primele luni ale lui 1967, Naţionala Olimpică a României face un turneu în America de Sud, ajungând şi prin Uruguay. Acolo, pe lângă un duel încheiat la egalitate, 1-1, cu Naţionala „celestă”, românii au mai jucat două amicaluri şi cu Penarol Montevideo, câştigătoare până atunci a trei Cupe Libertadores (echivalentul Champions League în America de Sud), toate în anii ’60, ultima chiar în 1966.”Olimpicii” noştri bat în primul meci. Invincibila armada condusă de Alberto Spencer cere revanşa, li se acordă, îi batem din nou. Pentru faptul că a aplanat un conflict iscat între Spencer şi Nicky Dumitriu (acestea i-a dat două „urechi” lui Spencer în faţa a 55 de mii de uruguayeni), Gyorffy a primit după meci de la marele fotbalist sud-american tricoul galben cu dungi negre al Penarol-ului.
"Olimpicii" români pe un aeroport sud-american. În dreapta este Csaba Gyorffy, lângă el aflându-se Nicky Dumitriu. sursa foto: arhiva Gyorffy

Noroc sau… ?

Revenit la Braşov după turneul sud-american, Gyorffy le prezintă celorlalţi „stegari” suvenirul primit la Montevideo. Lui Silviu Ploeşteanu, antrenorul clubului, îi place foarte mult tricoul, ca de altfel întregii echipe, aşa că este luată decizia de a schimba culorile. Aici vine partea ce vreau s-o aprofundez. Făcând acea eroare nevinovată de a spune că „stegarilor” le-a purtat noroc trecerea la noile culori pentru că au bătut pe Espanyol, Csaba Gyorffy m-a făcut să mă gândesc ce a însemnat pentru club, în materie de noroc şi ghinion, schimbarea culorile?

Steagul Roşu Braşov - 1966 - înainte de schimbarea culorilor. Băieţi veseli.

Returul sezonului 1966/67 e probabil să fi fost jucat de „stegari” în galben şi negru. Nu se ştie, rămâne încă incert primul meci în noile tricouri. Un lucru de care putem fi însă siguri este acela că sezonul 1967/68 a fost primul jucat în întregime de Steagu’ în galben şi negru. Şi, Dumnezeu să ne apere, ce sezon a fost!  Pe 20 august era cer senin peste Braşov, Steagu’ debuta în faţa propriilor fani cu un 1-0 în faţa Farului şi scoatem apoi un 0-0 la Piteşti. Peste numai 8 zile de la debut, însă, vine primul şoc. Vedeta şi tehnicianul desăvârşit al echipei, internaţionalul Iuliu Năftănăilă (care debutase sub tricolor chiar în meciul cu Uruguay din turneul sud-american!), îşi găseşte sfârşitul la volanul maşinii sale Fiat cu care a lovit un copac de pe marginea şoselei Braşov-Făgăraş. „Stegarii” sunt obligaţi să joace în faţa Universităţii Cluj la numai două zile de la înmormântarea lui „Lulu”, FRF-ul refuzând cererea noastră de a amâna meciul. Pe un stadion arhiplin aflat în doliu, Steagu’ pierde cu 0-1, iar acela a fost începutul sfârşitului. Echipa nu reuşeşte nicicum să-şi revină, chestiunea salvării de la retrogradare amânându-se pentru… ultima etapă de campionat. Atunci, Steagu’ a întâlnit pe ASA Tg. Mureş, echipă aflată pe ultimul loc cu 20 de puncte. „Stegarii” erau fix deasupra liniei, cu 21 de puncte, între cele două stând Progresul cu punctaj 20. Pe 9 iunie 1968, Adamache, Ivăncescu, Jenei, Alecu, Rusu, Gane, Pescaru, Nicolae, Ardeleanu, Necula şi Gyorffy pierd cu 0-2 la Mureş şi intră în barajul pentru supravieţuire. Pentru ca dezastrul să fie complet, pierdem şi barajul, iar echipa lui Silviu Ploeşteanu cade pentru prima dată în istorie din Divizia A în Divizia B. Toate astea într-un an şi şase luni de la trecerea de pe alb-albastru pe galben-negru!

Credeţi că mai rău de atât nu se putea? O, dar mai citiţi, vă rog. „Stegarii” intră în sezonul de „B” 1968/69 tot sub îndrumarea lui Silviu Ploeşteanu, cel care era antrenorul echipei încă din 1948. Însă, după 1-4 pe propriul teren contra echipei Poiana Câmpina, conducătorii clubului fac cea mai mare greşeală din istoria Steagului: îl dau afară ca pe un nimeni pe Silviu Ploeşteanu! Îndurerat până peste poate de soarta pe care a avut-o, inima acestui mare genlteman a mai rezistat doar până pe 13 aprilie 1969.  Era ziua returului cu Poiana Câmpina!

Steagul Roşu Braşov - 1969. Probabil una dintre cele mai triste fotografii de grup din istoria clubului. "Plumb" de Bacovia răsună din fiecare pixel al acestei poze. Jucătorii poartă modelul de tricou galben cu dungi negre. Jos, însă, se pot observa doi "stegari" îmbrăcând vechiul model alb cu dungi albastre, de rezervă.

În numai doi ani de când Steagu’ îşi schimbase culorile, echipa a suferit prima ei retrogradare din elită şi a pierdut două simboluri. Câte macabre coincidenţe ale destinului. În prezent, culorile galben şi negru sunt foarte preţuite de orice suporter „stegar”, sunt sfinte, însă sunt curios dacă „stegarii” acelei epoci au privit ca pe un fel de piază rea noile culori.

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. George spune:

    Dobrica esti „nebun” ….incredibil articolul!!!

  2. pase scurte blog spune:

    superb, pacat ca acest gen de articole nu au loc in presa

  3. Adrian Aliman spune:

    Reiau un comentariu mai vechi: Imi place nespus cum suna ” BANDERA ROJA” ! Che Guevara ar fi fost mandru de asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s