Vocea TV-ului

Hai să recunoaştem, un meci fără un „gooooool !!!” prelungit e ca mâncarea fără sare, ca berea fără alcool şi, într-o notă personală, ca Delia fără parfumul ei cu flori de liliac.

Şi cine mai indicat să ducă „gooool !!!” pe culmile fanteziei dacă nu celebrul Cristian Ţopescu? Fericiţi cei ce l-au prins pe Ţopescu comentând meciurile României la Italia ’90 sau SUA ’94 . Copii, uitaţi ce credeaţi că ştiţi despre majoritatea comentatorilor din ziua de azi. Când Ţopescu spunea că „Hagi trebuie să marcheze. Hagi va marca!”, era ceva nobil în glasul lui spre deosebire de infamul „Du-te Dică, du-te!”. Nu mă înţelegeţi greşit, avem şi azi câţiva băieţi dibaci la microfon, dar parcă le lipseşte „acel ceva” care să facă meseria asta din nou o artă.

Dar să revenim în ’74. Adică cu 20 de ani înainte ca nopţile albe de la Pasadena să fie cutremurate de vocea lui Cristian Ţopescu. Ziua a doua a lunii octombrie din anul 1974 punea pe Steagul Roşu Braşov faţă-n faţă cu destinul său. Iar destinul se numea Beşiktaş Istanbul, unul din cluburile mari ale Turciei, dar fără vreo prestanţă deosebită, la ora aceea, în Europa. După 0-2 pe malul Bosforului, băieţii antrenaţi de Nicolae Proca aveau nevoie de o victorie la trei goluri diferenţă pentru a reuşi calificarea.

„Sunt aproximativ 8000 de spectatori pe stadionul Tineretului din Braşov. Vremea este admirabilă, la fel ca întreaga atmosferă.”. Astfel şi-a început Ţopescu transmisiunea live de sub Tâmpa. Urmau apoi 85 de minute în care atacurile „stegarilor” aveau să fie însoţite de glasul tot mai resemnat al, tânărului pe atunci, Cristian Ţopescu. „Pescaru… bună centrarea! Mare situaţie de gol pentru Steagul Roşu, bară!”, şi aşa a fost timp de 85 minute. Nimic nu poate fi mai greu pentru un comentator decât să fie nevoit să transmită telespectatorilor drama celor de pe teren.

Nimeni nu mai credea în ceva bun. Dar a venit minutul 86. Şi de acolo ştim cu toţii povestea. Eh, v-am tot zis-o eu destul pe parcursul acestei zile aşa că vă las s-o auziţi ce frumos sună ea venită din partea lui Cristian Ţopescu. Ascultaţi-l şi o să vă daţi mai bine seama care-i treaba cu sarea-n mâncare şi berea cu alcool.

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Eram elev de clasa a XI-a la Mesota cand am trait momentul asta emotionant. Nu am uitat cum a fost atunci si nu cred ca voi uita vreodata!

    1. În cazul ăsta, mă văd nevoit a vă „soma” politicos să faceţi,când aveţi timp, o relatare detaliată a acelui moment printr-un comentariu care să-l transorm în articol.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s