Viaţa şi mortea lui Stere Adamache -V-

Final de carieră, final de viaţă…

Stere Adamache. sursa: revista "Flacăra", iulie 1978

„În campionatul 1973-74, când Steagul Roşu, acum cu Nicolae Proca la cârmă, avea să termine pe locul al 3-lea în clasamentul final, care conţinea 18 echipe începând din acea ediţie, Adamache joacă primele 10 partide la rând, până la jocul C.S.M. Reşiţa-Steagul Roşu 2-0, când în poartă intră Purcaru, practic un debutant în prima divizie. Adamache, acum rezervă, mai apare tocmai în etapa a 28-a, la Petroşani, la scorul de 2-0 pentru Jiul. „Sincopa” lui Stere era din nou evidentă, mai cu seamă că antrenorul Proca îl prefera de departe pe Purcaru, mai tânăr şi destul de talentat, chiar dacă acesta se va dovedi şi el, prin trecerea anilor, un jucător deloc împăcat cu disciplina de echipă. În vara care urmează, Purcaru fuge însă la Craiova, fără dezlegare din partea clubului (dar cu… carantină, după vechiul regulament de transferări) iar Stere redevine titular, avându-l rezervă pe Clipa. În a doua etapă a campionatului 1974-75, Adamache apără senzaţional la Arad (primind acea notă de 10, de care am amintit mai înainte), după un meci în care cronicarul „Sportului” susţine că „egalul obţinut la Arad este egalul lui Adamache”. După câteva etape, echipa braşoveană joacă la Reşiţa, gazdele înving printr-un gol marcat de Bora în minutul 88, şi Stere ia 9! La fel se întâmplă şi la Constanţa (gol min. 70, nota 9) şi chiar şi la Bucureşti, în ultima etapă a turului (0-1 cu Dinamp, gol Dinu, Stere fiind surprins de traiectorie şutului). În aceeaşi toamnă avusese loc şi meciurile din Cupa UEFA. Amintiţi-vă de acea fantastică partidă de la Braşov, cu Beşiktaş Istanbul, când oapseţii (învingători cu 2-0 în primul meci) menţinuseră scorul alb până în minutul 87. Cadar a marcat în minutul amintit, apoi Şerbănoiu un minut mai târziu şi, tot el, în minutul 90! La 0-3, scor la care Beşiktaş era eliminată din competiţie, antrenorul turc Turel Metin îşi smulgea părul din cap… Dar, într-un fel, victoria împotriva formaţiei din Turcia a fost rău augur pentru echipa braşoveană. În turul următor Steagul Roşu e obligată să înfrunte puternica echipă vest-germană Hamburger SV. În primul meci, cu 0-2 la pauză şi 0-3 în minutul 50, Proca are nefericita idee de a-l înlocui pe Adamache cu Clipa. Stere parase până atunci cel puţin alte trei goluri, iar Clipa va primi încă cinci. Cu 0-8 în primul meci, Steagul Roşu devine o echipă complet debusolată, care pierde şi returul (1-2), dar şi câteva meciuri importante în campionat,  ajungând în finalul turului de campionat pe locul al 13-lea din clasament. În iarna anului 1975, antrenorul Nicolae Proca ia o hotărâre stranie, trimiţându-l pe Adamache să joace la Metrom, în Divizia B! Îşi scuză gestul prin mult discutata viaţă nesportivă pe care o ducea Adamache, de duminică seară până marţi dimineaţă, singurele lui zile în care se simţea cu adevărat liber, scăpat de consemne şi constrângeri, liber să se oprească pe stradă şi să vorbească ore în şir cu oricine îl ţinea de vorbă, şofer sau profesor universitar fără preferinţă, liber să bea o „tărie” cu muncitorii de la Steagul sau de la Tractorul, dator parcă în faţa lui însuşi să se distreze după cum îi plăcea sau cum îl ducea capul, precum cel mai simplu dintre muritori. Joacă astfel la Metrom, o echipă tânără şi fără prea multă experienţă, intră acum în fiecare zi în secţia din care a făcut întotdeauna parte, având numărul 540, de presaj matriţer, a Întreprinderii de autocamioane, muncind dealtfel destul de bine acolo, cot la cot cu ceilalţi muncitori. În primul meci din returul campionatului, Steagul Roşu (cu Clipa în poartă) pierde însă chiar pe propriul teren în faţa Sportului Studenţesc, printr-un gol marcat de Leşeanu. Urmează câteva rezultate mai bune (1-1 la Galaţi, 2-o cu UTA, 0-0 la Cluj-Napoca, cu CFR, 4-1 cu FCM Reşiţa, 0-1 la Bucureşti, cu Steaua), dar şi 0-1 la Braşov, în faţa echipei FC Constanţa! Clipa apără, astfel, 12 etape la rând – dar, iată, în a 13-a etapă Stere este rechemat la Steagul Roşu, pentru a scoate echipa din impas. Adamache apără la Timişoara (2-2 cu „Poli”), într-un meci în care gazdele, autoare a 20 de şuturi la poartă, egalează abia în ultimul minut prin Giuchici! După un 0-0 cu „U” Cluj-Napoca, la Braşov, urmează 1-0 cu FC Argeş şi 0-1 la Rm. Vâlcea, duminică în care Politehnica Iaşi câştigă în mod surprinzător la Bucureşti (2-1 la Dinamo?!), rezultat care îi va aduce salvarea, in extremis, de la retrogradarea. În ultima etapă Steagul Roşu învinge şi ea Dinamo cu acelaşi scor la Braşov, dar va retrograda în divizia secundă, cu toate că – probabil pentru întâia oară în fotbalul nostru! – avea un golaveraj pozitiv: 39-30! Cu 31 de puncte, Steagul termină campionatul pe locul 16, la un punct distanţă de ultimele „salvate” (CFR şi Jiul) şi la numai două puncte de locul… 9, ocupat de Olimpia Satu Mare (golaveraj 38-44). În acelaşi campionat, Politehnica Iaşi primise 56 de goluri, Chimia 54, iar Galaţiul 65! D-ale fotbalului nostru… Meciul cu Dinamo, la Braşov, avea să fie ultimul în prima divizie pentru  Stere Adamache. Al 253-lea. Între timp, Steagul Roşu se despărţise de antrenorul Proca, fostul dinamovist Traian Ivănescu având ideea, când a preluat echipa, să-l aducă înapoi şi pe Adamache. Pentru echipa braşoveană, cu Ivănescu la cârmă, reîncepe astfel calvarul luptei din divizia secundă, pentru promovare. Deşi pornită favorită, echipa lui Adamache întâlneşte un adversar oarecum neaşteptat în disputa pentru primul loc, pe numele său CS Târgovişte. Cap-la-cap cea mai mare parte a campionatului, braşovenii şi târgoviştenii urmează să se întâlnească într-un meci decisiv pentru promovare, la Târgovişte. Desigur, prima şansă este de partea gazdelor, dar suporterii braşoveni nu se pot împiedica să nu spere într-o minune, săvârşită de alţii, desigur, şi de Stere Adamache! În ziua meciului, stadionul din Târgovişte este arhiplin, cu oameni căţăraţi pe casele din împrejurimi, prin copaci, pe garduri, peste tot acolo de unde s-ar fi putut arunca măcar un ochi spre terenul de joc. Partida se anunţa echilibrată, cu atât mai mult cu cât experienţa de joc se afla, indiscutabil, de partea jucătorilor braşoveni. Numai că, după noi, factorul decisiv în soarta partidei antrenorul lui CS Târgovişte se numeşte… Nicolae Proca! Ex-braşoveanul este un cunoscător perfect al echipei braşovene şi, mai cu seamă, a slăbiciunilor ei… Proca nu se va da în lături să exploateze toate punctele slabe ale fostei sale echipe. El îl cunoştea atât de bine pe Adamache. Îi cunoştea tot atât de bine pe Pescaru, pe Gyorffy, pe toţi ceilalţi. Ştia, de exemplu, că Adamache este foarte greu de învins pe teren, dar mult mai uşor de învins… în afara lui. Aşa se face probabil că, tocmai în săptămâna premergătoare meciului cel mare, în viaţa lui Stere apare o femeie cu morală dubioasă şi, pe deasupra, plină de bani, gata să cheltuiască oricât pentru a-l vedea portarul Steagului Roşu”fericit”. Şi Stere uită de meciul cu CS Târgovişte, chefuieşte zile întregi, nu se antrenează deloc cum trebuie. În preziua meciului, Steagul Roşu trebuia să ia o hotărâre majoră: cu sau fără Adamache?! Să-l lăsăm pe Iuliu Jenei să povestească. „Toţi jucătorii, fără excepţie, au fost de părere să apere Stere! Îl el aveau mare încredere, ş-apoi mai avusese el aventuri cam la fel, dar totul ieşise bine. Mi-aduc aminte de un meci disputat la Iaşi, cu C.S.M.S.* Stere dispăruse de-o săptămână. L-am găsit abia vineri seară, când trebuia să plecăm la Iaşi. A dormit tot drumul. A doua zi a făcut o baie fierbinte, apoi iar a dormit. Când a început meciul, mingile zburau pe lângă el de parcă ar fi fost păsărele! Au dat ieşenii şi vreo trei bare, iar Stere îmi strigă: <<Ai văzut, Cucule, aşa îmi zicea el mie, am scos-o şi pe-asta!>> În a doua repriză însă şi-a revenit, de unde până atumci stătuse ca lemnul în poartă, acum apăra fenomenal, de parca abia se născuse. La C.S.M.S. jucau Moldoveanu, Lupulescu, Cuperman, Marica, Simionaş – numai şuteri foarte buni. A fost însă imposibil să-i dea cineva gol în ziua aceea lui Adamache… Băieţii îşi aminteau cu toţii de meciul cu pricina, ca şi de altele, aşa încât au fost de acord să joace cu Stere, cum se întâmplase întotdeauna, chiar dacă îl găseam miercuri, sau joi, sau chiar vineri!” La Târgovişte n-a mai fost însă aşa de plăcut! Steagul Roşu a fost zdrobită, suferind o înfrângere catastrofală. Adamache a încasat, unul după altul, şapte goluri, între care şi unele de la 20 de metri! Mai apoi, toţi au dat vina pe Stere. Dar a fost oare numai el de vină? În echipa braşoveană au lipsit câţiva titulari, lucru pe care mulţi l-au uitat. Apoi, Proca, ştiindu-l pe Hârlab cât este de irascibil, a pus un om lângă el să-l enerveze, să-l şi scuipe din când în când, până ce braşoveanul şi-a ieşit din pepeni şi a lovit fără balon. Eliminare! La 0-2, Pescaru a plecat deodată în faţă dorind să încerce egalarea… Dar a lăsat apărarea descoperită, lui Adamache nerămânându-i de făcut altceva decât să scoată balon după balon din poartă. Aşa a ajuns Adamache un fel de „caz Dreyffus”, cum se exprimă atât de bine Iuliu Jenei! Cineva, cu alte cuvinte, trebuia să fie vinovat… La Braşov s-a deschis o anchetă, dar ea s-a stins repede cineva afirmând limpede: „Şi ce-am demonstra? Că n-o să-şi piardă tot oraşul vremea cu aşa ceva.” Nimeni nu a mao întrebat-o pe cetăţeanca Stella Grumăzescu, recomandată de carte de vizită drept „dipl. ing.” şi lucrând la CITMA Braşov, ce a fost adevărat cu privire la legătura cu Stere Adamache, care a fost rolul ei pentru meciul cu Târgovişte – şi astfel acuzaţiile au rămas, au crescut şi mai mult în dimensiuni, s-au transformat câteodată în calomnii. Stere a fost la un pas de desfacerea contractului de muncă. A terminat definitiv cu fotbalul, dar acum parcă întregul oraş era împotriva lui, toţi îl priveau cu suspiciune, nimeni nu mai părea dispus să-i acorde vreun merit în fotbalul braşovean, pe care-l servise mai bine de 13 ani. Strigau după el copiii pe stradă, la fabrică veneau oameni din alte secţii şi se uitau la el, de parcă nu l-ar mai fi văzut vreodată! Era un lucru practic de nesuportat, un adevărat calvar. De fapt, cel mai rău îl durea că părăsise fotbalul pe uşa din dos, ratându-şi astfel parcă întreaga viaţă, întrucât pentru el, fără îndoială, fotbalul şi viaţa au însemnat aproape acelaşi lucru…”

*Partida a avut loc în decembrie 1970 (scor 1-0 pentru oaspeţi; prin golul marcat de Gyorffy în minutul 77)

Dumitru Graur, revista „Flacăra”, iulie 1978

Lunea viitore, ultima parte: moartea lui Stere Adamache

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s