Legendarul Mihai Ivăncescu

Când ne aducem aminte de vechii „stegari”, vechi în sensul unui vin pe care-l săruţi, nu-l bei, parcă totul devine atemporal. Rămâne doar iarba stadionului „Tineretului” pe care aceştia au călcat odinioară. Altfel, epoca de care ei aparţin pare cumva irelevantă. Numele lor este însăşi sinonim cu epoca în care au trăit şi au jucat sub galben şi negru.

La Steagu’

Mihai Ivăncescu, fundaşul dreapta al Steagului, s-a născut pe 22 martie 1942, în comuna Adâncata din judeţul Ialomiţa. În 1956, când avea 14 ani, ajunge sub Tâmpa la juniorii Steagului. Este perioadă în care îşi formează calităţile ce mai târziu îl vor consacra drept unul dintre cei mai buni fundaşi de bandă din campionatul României.

Debutează pentru echipa mare a Steagului la vârsta de 19 ani. Era 24 septembrie 1961, etapa a VI-a, şi tânărul Ivăncescu făcea parte din 11-le braşovean ce bătea cu 2-1 pe Dinamo Bucureşti. Până la finalul sezonului 1961/62, Mişu Ivăncescu a strâns 10 prezenţe în campionat şi a câştigat Cupa Balcanică intercluburi pe 15 noiembrie 1961. Anul următor mai bifează două meciuri după care, pentru restul campionatului, este împrumutat la Tractorul Brașov, în Divizia B, pentru a căpăta experienţă şi a se căli în bătăliile aprige ale diviziei secunde

La începutul sezonului 1964 este chemat de Silviu Ploeşteanu înapoi la Braşov pentru a-şi lua în primire postul de fundaş dreapta. Avea 21 de ani la momentul acela, iar schimbarea prefixului îl va prinde tot la Steagul Roşu.

Meciuri/goluri la Steagul Roşu

1961/62: 10 meciuri/1 gol

1962/63: 2 meciuri/1 gol (în prima parte a turului)

1962-1964: joacă în Divizia B la Tractorul Braşov

1964/65: 24 de meciuri/4 goluri (avea 22 de ani)

1965/66: 16 meciuri/1 gol

1966/67: 26 de meciuri/2 goluri (primul sezon în care este integralist)

1967/68: 25 de meciuri/1 gol

 

Eternul număr 2 de pe dreapta

1968/69: 30 de meciuri/5 goluri (în Divizia B)

1969/70: 30 de meciuri/2 goluri

1970/71: 30 de meciuri/1 gol

1971/72: 30 de meciuri

1972/73: 16 de meciuri

1973-1975: Tractorul Braşov (Divizia B)

TOTAL: 239 de meciuri şi 18 goluri pentru Steagul în campionat, Divizia A şi B | Patru sezoane consecutive în care a fost integralist.

Pe lângă cele 239 de jocuri în campionat, se mai adaugă şi vreo duzină în Cupa României, acolo unde a ajuns să se joace o semifinală, în 1970.

Europa

Concursul nefast de împrejurări a făcut ca Mihai Ivăncescu să ia parte doar la una din cele trei campanii europene dinainte de 1990. La cea din sezonul 1963/64 era împrumutat la Tractorul, iar în timp ce „stegarii” înfăptuiau minunea cu Beşikatş, Mişu Ivăncescu îşi ducea ultimii ani ai carierei de jucător tot la Tractorul.

Cu toate astea, are şi el parte de momentul său internaţional de glorie. Se întâmpla la a doua participare braşoveană în Liga Europa, sau Cupa Europeană a Târgurilor cum îi spunea în 1965. A jucat în patru din cele cinci meciuri ale campaniei de atunci, absentând în turul cu Espanyol Barcelona, când am pierdut cu 1 la 3.

Returul cu Espanyol a fost momentul său de strălucire europeană. După ce spaniolii deschid scorul în minutul 21, Nae Pescaru egalează peste două minute, 1-1 fiind şi scorul pauzei. La reluare, după cinci minute, ibericii preiau din nou conducerea. Peste trei minute iese la rampă fundaşul lateral-dreapta, Mihai Ivăncescu, care reuşeşte să egaleze iarăşi scorul. Era 2-2, însă pentru ca „stegarii” să poată spera la calificare, trebuiau mult mai mult decât atât. În minutul 60 ai noştri beneficiază de o lovitură de la 11 metri. Cine se încumetă să execute? Mihai Ivăncescu! Îşi potriveşte cu mult tact paşii, îi aruncă lui Carmelo o ultimă privire, şut şi… GOL, Steagul Roşu! Era 3-2 şi „stegarilor” le mai trebuia un singur gol pentru a egala situaţia generală. A venit şi acel gol, pe final, operă a lui Marcel Goran.

Ce a rămas însă este următorul fapt: Mihai Ivăncescu devenea primul jucător braşovean ce marca o dublă în cupele europene. Între timp, Gheorghe Şerbănoiu (1974) şi Marcel Şandor (2001) s-au alăturat grupului select al „stegarilor” cu o dublă în Europa. Mihai Ivăncescu, însă, fundaşul dreapta, a fost primul care a reuşit acest lucru.

La Naţională

La fel ca şi în cazul altor „stegari”, dacă Mihai Ivăncescu ar fi plecat la un moment dat de la Braşov spre o echipă din Capitală, în mod cert că numărul selecţiilor sale în Naţionala României ar fi fost mult mai mare. Aşa însă, un meci cu Congo în 1967 (24 decembrie – debutul) şi alte două în anul 1968 cu Austria şi Olanda sunt unicele sale prezenţe sub Tricolor.

Reunirea "Mexicanilor". Mihai Ivăncescu, primul în rândul de jos de la stânga la dreapta.

Se pot pune în discuţie orice motive privind recordul „subţire” de meciuri la Naţională, însă nici unul din aceste motive nu ar pune la îndoială valoarea lui Ivăncescu. Ar fi absurd, din moment ce pentru Cupa Mondială din Mexic (1970), el este unul din cei trei „stegari” selecţionaţi pentru a traversa Atlanticul. Din păcate, amintirile sale din epopeea mexicană sunt legate de orice, mai puţin de gazonul lui Estadio „Jalisco”, pe care nu a evoluat nici un minut.

Retragerea

În 1976, la 34 de ani, considera că vremea lui trecuse, aşa că decide să-şi pună ghetele în cui şi să facă… altceva.

Evident că pentru un astfel de jucător, ieşirea din scenă nu se putea face pe… furiş. Astfel, la data de 6 aprilie a anului 1976, pe stadionul „Tractorul”, are loc meciul de retragere a lui Mihai Ivăncescu. O repriză a jucat pentru clubul la care şi-a petrecut ultimii ani ca jucător, Tractorul, cealaltă repriză a îmbrăcat pentru ultima dată tricoul clubului pe care l-a servit cu atâta onoare şi devotament timp de 10 ani, Steagul Roşu Braşov.

A jucat pentru Steagul aproximativ 260 de meciuri oficiale şi… o repriză pe 6 aprilie 1976.

1973, ultimul an în galben-negru. Mihai Ivăncescu, al doilea în rândul de sus, de la stânga la dreapta.
1973, ultimul an în galben-negru. Mihai Ivăncescu, al doilea în rândul de sus, de la stânga la dreapta.

După ce a fost numit cetăţean de onoare al municipiului Braşov în 2002, moare pe 2 ianuarie 2004, la vârsta de 62 de ani, fiind bolnav de leucemie. Este îngropat la Biserica Sfinţii Trei Ierarhi.

Moştenirea

În 2009, Dragoş Ivăncescu, fiul cel mic al fostului mare internaţional „stegar”, pune la cale un turneu pentru copii şi juniori care poartă numele tatălui său. În condiţiile în care competiţiile organizate pentru acest nivel la noi în ţară sunt prea puţine, un astfel de turneu vine ca o gură de oxigen pentru micii fotbalişti. Pe lângă fotbal, pot afla şi ce înseamnă să fii cu adevărat un mare fotbalist, luându-l ca exemplu pe regretatul Mihai Ivăncescu.

Până în prezent au avut loc deja două ediţii ale Turneului Memorial „Mihai Ivăncescu”, urmând ca în aprilie 2011 să se desfăşoare cea de-a treia. Terenurile sintetice din Parcul „Tractorul” şi de la „Forex” fiind arenele pe care se întrece viitorul fotbalului românesc.

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s