A fost bine

Păi cum altfel să fie? A fost aşa de fain că nu prea ştiu cum să povestesc. O să apelez la varianta pe care i-am povestit-o Deliei la telefon.

Lume multă, da? Plin ochi stadionul. Mulţi de-ai noştri, mulţi şi ăia. Şi îi cam dominăm aşa. Îmi dau seama de lucrul ăsta. Era să le dăm noi gol primii dar am ratat. Apoi au ratat ei. Cântam noi acolo, ziceam că las’ c-o să fie bine. Repriza a doua. Ies de la vestiare. Ne cam domină ăştia acuma. Dar tot ziceam că o să fie bine. Când colo, ce să vezi? Lovitură liberă pentru ăia, adică faza din aia din care tre’ să tragă direct la poartă că aşa zice arbitru. Şi trage ăla, da’ o scoate portaru’ nostru. O respinge în bară, da’ sare nebuna tot la un stelist. Dă ca ghiolbanu’ în ea, bară-gol. 1-0 pentru ăia deci. Şi na, noi trişti. Încercam să ne revenim, tot ziceam că o să fie bine. Speram noi acolo. Aşaaa. Ultimul minut. Atacă ai noştri. Era pe final adică. Dă unu, sare mingea tot la al nostru, îl face pe portar, ăla îl faultează şi penalty pentru noi. Dă de la 11 metri adică. Şi ca-n filme. Se pregătea să dea căpitanul echipei, unul Ilyeş. Şi ne uităm. Parcă era linişte. Se apropie… şut… gooooool!!!! Gol pentru noi Delia, îţi dai seama? Gol pentru noi şi e 1-1 în ultimul minut, în prelungiri, în naiba ştie, că era pe sfârşite. Pfffoaaaiii ce fericit sunt, n-ai idee! Vezi? Vezi dacă te-ai uitat la nocturnă? Ţi-am zis că o să fie bine?