Evoluţia emblemelor

Lucrurile de bază ale unui club de fotbal sunt emblema şi imnul, aşa cum pentru o ţară steagul şi imnul naţional reprezinta primele borne ale identităţii.

FC Braşov, sau FCM Braşov, sau Steagul Roşu Braşov, sau Uzinele „Astra” Braşov, aşa cum s-a mai numit echipa noastră, se mândreşte şi ea şi cu aceste elemente de… identificare.

Dacă în privinţa imnului, „În oraşul de sub Tâmpa” (versurile au fost compuse de Ioan Bara pe linia melodică „Andrii Popa” a trupei Phoenix), cunoaştem date precise privind geneza acestuia, anume, în timpul sezonului 1973-1974, când Steagul a obţinut calificarea pentru Cupa UEFA (ar fii interesant de aflat şi meciul la care s-a cântat pentru prima dată această veritabilă simfonie galben-neagră), iar stabilitatea privind imnul echipei a fost una de nezdruncinat, nu acelaşi lucru îl pot spune şi despre emblemele avute de echipa noastră de-a lungul istoriei.

Emblema clubului din perioada interbelică mi-este total necunoscută, aşa că n-o să mă arunc în ape tulburi.

Spre sfârşitul anilor ’50, odată cu echilibrarea numelui echipei, ce tot fluctua între Steagul Roşu, Energia şi Metalul (deh, aşa erau tendinţele anilor), apare şi prima emblemă a clubului în perioada postbelică.

Normal, numele fiind „Steagul Roşu”, culoarea „bătea” uşor spre… roşu. Nu a ţinut prea mult forma asta şi culoarea. Întrucât culoarea „stegarilor” în acea perioadă era albastru, s-a decis că emblema trebuie să fie în asentiment cu echipa, nu cu ideologia.

Se ajunge astfel la începutul anilor ’60 la varianta aceasta. Pe fundal, cu alb munţii şi cerul senin, numele oraşului şi iniţialele „SR”, Steagul Roşu. Această emblemă a avut atât forma asta de piramidă întoarsă cât şi una mai „bombată”, asemeni celei prezentate prima.

În a doua jumătate a anilor ’60, din 1967 mai exact, odată cu schimbarea culorilor clublui din alb-albastru în galben-negru, stema se conformează şi ea. Ideile de bază rămân, anume silueta munţilor, numele „Braşov” şi iniţialele „SR”, dar apare în peisaj, pentru prima dată, galbenul.

Modelul acesta îl putem considera ca fiind unul dintre cele mai rezistente la proba timpului.

În anul 1979, numele echipei se schimbă în FCM (Fotbal Club Muncitoresc) Braşov. Evident, emblema se schimbă şi ea. La început, un şablon clasic, însă pe alb-negru.

Peste puţin timp, însă, lucrurile revin la normal. Galbenul ia locul albului şi face casă bună cu negrul. Şablonul rămâne acelaşi, singurele modificări fiind cele trei dungi negre ce acum se găsesc atât peste cât şi sub „Braşov”. În emblema alb-neagră, şase dungi negre se desfăşurau sub „Braşov”.

Şi această stemă se înscrie în categoria celor rezistente, anii ’80 aparţinându-i întru totul.

Deceniul nouă al secolului trecut nu a însemnat doar începutul unei tranziţii fără sfârşit. Pentru echipa de fotbal a oraşului Braşov a urmat o nouă schimbare nume, din FCM se ajunge la actualul nume, FC Braşov. Dar şi o schimbare de… stil.

La început, au fost dubiile şi incertitudinile, apoi, într-un final, s-a conturat şi emblema ce timp de aproape 10 ani a fost pe piepturile tuturor celor ce au îmbrăcat tricoul de „stegar”.

Sezonul 2000-2001, când Steagul obţine calificarea pentru Europa după 27 de ani, aduce o nouă stemă. Păcat însă că stema a fost supusă rigorilor fotbalului modern, culorile din stemă fiind roşu şi albastru, aidoma coloristicii firmei Pres Con patronată de patronul clubului, Ioan Nicolaie. De remarcat totuşi la această stemă prezenţa, în premieră pe emblema clubului, a stemei oraşului Braşov, coroana cu rădăcini. De altfel, aşa cum o să vedeţi mai departe, nici una din stemele viitoare (a exista şi o excepţie)  nu va fi lipsită de logo-ul oraşului, devenind astfel un fel de „trademark” pentru clubul de fotbal.

Odată cu intrarea în noul mileniu, stema se va modfica într-un ritm halucinant. Dacă sezonul 2001-2002 ne mai prinde cu stema de mai sus în piept, din 2002 şi până la retrogradarea din 2006, deci în patru ani, emblema echipei se va modifica de trei ori (!). Practic fiecare sezon începea cu o nouă emblemă. Să le vedem evoluţia în ordine cronologică.

Această variantă ne-a fost pe piept în sezonul 2003-2004. Curios e că asta era versiunea oficială, folosită pentru ştampile şi alte documente, dar pe tricourile fotbaliştilor se găsea o versiune stilizată. Admiraţi-o pe tricoul lui Mugurel Buga.

A urmat apoi un haos total. Sosirea unui nou director de marketing la club a avut drept consecinţă „fabricarea” unei steme, să o numesc, cel puţin surprinzătoare. Ca să nu-i zic fără identitate de-a dreptul (şi de-a stângul). Domnul respectiv aterizat în funcţia de director de marketing a încercat el un artificiu de imagine ce s-a vrut a crea o legătură între echipă şi măreţia unui vultur, de fapt a vulturilor, dacă e să ne luăm după inscripţia „Vulturii Negri” de pe emblemă. Desigur, designul îl găsesc acceptabil, dar asocierea echipei de fotbal cu respectiva pasăre e un eşec. FC Braşov a fost şi va fi mereu cunoscută drept „echipa de sub Tâmpa” şi nu „vulturii negri” sau „urşii bruni”.

După acest eşec, se revine pe parcursul sezonului retrogradării (2005-2006) la o emblemă ce amintea de „moda” începutului de mileniu. Totuşi, design-ul lasă, în opinia mea, foarte mult de dorit.În penitenţa de trei în Divizia B am fost cu stema de mai sus în primele două sezoane. În sezonul promovării, 2006-2007, am revenit la modelul din 2003-2004.

Pentru revenirea în elita fotbalului românesc clubul s-a îmbrăcat în… emblemă nouă. De fapt, nouă, dar şi tradiţională în acelaşi timp. Este emblema ce o avem şi în prezent. Împlineşte imediat doi ani şi sperăm s-o purtăm cât mai mult timp la piept.

Care e preferata voastră?

10 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Mindhunter spune:

    mie personal cea actuala imi place foarte mult

    1. Răzvan Ionuţ Dobrică spune:

      Şi mie îmi place tare mult stema de acum. O consider una dintre cele mai reuşite, dacă nu chiar cea mai reuşită emblemă din istoria clubului.

  2. Aga spune:

    Sa-l * in gura pe dragoiu si ideeile lui cu vulturi negri… sper sa mai fie la parnaie mult timp!!!

    1. Răzvan Ionuţ Dobrică spune:

      Haha :)) Mi-a plăcut răspunsul tău. Cel puţin ştim ce stemă deteşti cel mai mult. P.S. şi mie mi s-a părut la momentul acela o mare tâmpenie iar cel care a avut ideea un idiot şi mai mare.

  3. marcel spune:

    ultima zic ca e cea mai ok, dar cine stie ce director de marketing mai ajunge;))

    1. Răzvan Ionuţ Dobrică spune:

      Ferească Dumnezeu să ajungă director de marketing vreunul cu idei alambicate că iar am pus-o!

  4. Andrei spune:

    Eu fusesem tare dezamăgit când a venit Niculae cu stema roș-albastră. Mi s-a părut un sacrilegiu. Nu îmi plăcea nici echipamentul, fie el în variantele predominant roșie sau predominant albastră.

    1. Răzvan Ionuţ Dobrică spune:

      Adevăru-i că stema aceea a fost mai mult pentru imaginea firmei sale decât pentru echipă. Să luăm însă partea bună, cineva a avut inspirația să introducă în stema echipei și stema orașului, lucru ce face emblema noastră să fie într-un fel mai deosebită.

  5. Coco spune:

    Cred ca brasovul e echipa cu cele mai multe steme. Nimeni nu a stiut ce e cu echipa asta cu adevarat.
    Prea multe steme, culori,,,etc

    1. Răzvan Ionuţ Dobrică spune:

      Prea multe steme, adevărat. Dar prea multe culori? Din ’36 până-n ’67 am jucat în alb şi albastru, apoi ne-am dat pe galben şi negru. Povestea trecerii la noile culori o găseşti pe site.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s