Un oraș – două echipe | Partea a Doua

Cu doi ani înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial (1 septembrie 1939), oraşul Braşov era reprezentat la nivelul primelor trei divizii ale ţării de trei echipe. În Divizia B, în Seria de Est, erau ACFR (Asociaţia Căilor Ferate Române Braşov) şi IAR (Industria Aeronautică Română) Braşov – viitorul club Tractorul Braşov; iar în Divizia C, oraşul nostru era reprezentat de Braşovia Braşov, aflată în Liga de Centru. Colţea Braşov, campioana României în anul 1928 se desfiinţase în anul 1931, date fiind originile militare ale clubului.

La finalul sezonului 1936-1937, putem spune că bilanţul echipelor ce reprezentau Braşovul fotbalistic era unul acceptabil. ACFR Braşov reuşea să promoveze în Divizia A, ca vicecampioană a Ligii de Est, împreună cu Sportul Studenţesc Bucureşti. IAR-ul termina pe 8 în aceeaşi serie (cu un sezon înainte participau la barajul de promovare în Divizia A), iar Braşovia pe locul 5, la numai trei puncte de locul doi. Braşovia avea însă să dispară din circuitul competiţional la sfârşitul acelui sezon, partea financiară fiind motivul principal. Locul Braşoviei în Divizia C avea să fie luat de o echipă înfiinţată în toamna anului 1936 ce se numea Uzinele „Astra” Braşov (viitoarea FC Braşov).

Prezenţa ceferiştilor braşoveni în prima ligă a României a fost una meteorică. Sezonul 1937-1938 al Diviziei A era împărţit în două serii de câte 10 echipe, câştigătoarele îşi disputau titlul într-o finală tur-retur, în timp ce retrogradau cinci echipe, în vederea constituirii din sezonul viitor a unei singure serii compusă din 12 cluburi. ACFR-ul, din păcate, s-a aflat în jumătatea sortită penitenţei, iar pe Bârsa va mai curge multă apă până ce la Braşov să va ridica o echipă care să amintească de gloria de odinioară a Colţei şi Braşoviei.

Se sfârşeşte şi al Doilea Război Mondial, iar fotbalul, cel puţin în această parte a Europei, va da nas în nas cu un regim ce îi cerea să fie aidoma… regimului. Un pic întunecat, un pic supus, un pic fără încredere în forţele proprii.

Până a ajunge însă la „ce-a fost după”, să revenim un pic în timp. În anii războiului mai exact. Competiţia n-a stagnat. Divizia C se desfiinţase în anul 1938, dar echipele ce activau în Ligile Judeţene puteau promova în Divizia B. Ultimul sezon de „C” a reprezentat şi primul sezon pentru UAB, sezon în care s-a comportat onorabil, clasându-se la final pe locul 4, la cinci puncte de locul întâi. Dar, aşa cum scriam mai sus, desfiinţarea Diviziei C, a trimis UAB-ul şi restul echipelor în Liga Judeţeană.

În paralel, ACFR-ul, ce retrogradase din Divizia A în sezonul de debut al UAB-ului, mergea din rău în mai rău, retrogradând în Judeţ, ratând salvarea cu un punct. Războiul la distanţă între echipa ceferiştilor braşoveni şi cea a muncitorilor, continua prin promovarea  UAB-ului în Divizia B.

În Seria I a Diviziei B pe sezonul 1939-1940, UAB-ul reuşeşte în tur două victorii şi trei egaluri în nouă meciuri. Deficenţele financiare, cele care au creat atâtea bătăi de cap Braşoviei şi care au dus în cele din urmă la desfiinţarea acesteia, „atacă” acum UAB-ul care se retrage la începutul returului pierzând restul meciurilor cu 0-3 la „masa verde”.

Rocada avea loc din nou, ACFR-ul reuşind să câştige Campionatul Judeţean, promova în Divizia B, clasânduse pe trei la final.  Sezonul 1940-1941 avea să fie însă ultimul la nivelul celor trei divizii. Intrarea României în Război în zorii zilei de 21 iunie 1941 şi începerea concentrărilor pe Frontul de Est au dus la… amorţirea competiţiei interne, întrucât se vor desfăşura competiţii la nivelul primelor două ligi, fără caracter oficial însă.

Divizia A continua cu sezonul 1941-1942, desfăşurat în sistem Cupă, cu ACFR luând locul ISCT (Industria Sârmei Câmpia Turzii), incapabilă de a îndeplini normele cerute de promovarea în primul eşalon.

A doua prezenţă a ceferiştilor braşoveni în Divizia A e şi mai scurtă decât prima, dat fiind faptul că nu reuşesc să treacă de faza optimilor, pierzând pe terenul celor de la FC Ploieşti cu 2-4. Cu toatea astea, ACFR-ul ia startul şi la ediţia 1942-1943, însă nici sistemul divizionar nu i-a ajutat mai mult pe ceferişti, aceştia clasânduse ultimii, retrogradând în „B”.

După o pauză de un an, Divizia B „redebuta” şi ea în aceeaşi ediţie 1942-1943, cu UAB printre  protagonistele Seriei a III-a. Serie cu mare încărcătură istorică, dar şi emoţională. Istorică prin duelarea cu Prahova Ploieşti, fosta campioană a României în anul 1916, iar emoţională prin reîntâlnirea fotbalului braşovean cu Dacia Vasile Alecsandri Galaţi, fosta adversară a Colţei în sezonul obţinerii titlului de vice-campioană. UAB-ul câştigă seria fără a cunoaşte înfrângerea în cele 10 meciuri disputate şi se pregătea de barajul pentru promovarea în Divizia A cu câştigătoarele celorlalte două serii, UD (Uzinele şi Domeniile) Reşiţa şi UM (Uzinele Metalurgice) Cugir.

Aşadar, trei „uzine” se băteau pentru un loc în liga de elită a României. „Trilogia” este câştigată de fosta campioană a României, UD Reşiţa, ce a câştigat finala cu UM Cugir după o revenire spectaculoasă în retur (5-3/1-5). Prin tragere la sorţi, UA Braşov a disputat o semifinală cu UA Cugir, pierdută însă de braşoveni.

Sezonul 1943-1944 al Diviziei B aduce atât de mult aşteptata confruntare între cele două echipe ale oraşului. Câştig de cauză în urma confruntării au avut ceferiştii, care nu doar că i-au surclasat pe muncitori la meciurile directe, dar i-au depăşit şi în campionat, clasându-se pe trei în Seria a III-a, faţă de locul 9 pe care s-a situat UAB-ul, sezonul însă nu a mai fost terminat. Linia frontului a ajuns pe teritoriul românesc, apoi a venit şi 23 august 1944 şi… s-a dus naibii totul.

Curiozităţi (chestii interesante, jucători multifuncționali şi nişte scoruri)

IAR Braşov a fost înfiinţat în anul 1927, iar în sezonul 1935-1936, a fost foarte aproape de a reuşi promovarea în Divizia A, însă în barajul de promovare, la care au jucat ILSA (Industria Linii Societate pe Acţiuni) Timişoara, Phoenix Baia Mare, Franco-Română Brăila şi Victoria Constanţa, „iar-iştii” au dezamăgit clasându-se pe ultimul loc în play-off. Stadionul IAR-ului era actuala arenă „Forex”.

Scuze, dar n-am găsit altă poză cu stadionul încare să nu apară şi expresia vexată a lui Nae Constantin :))

În primul lor sezon pe prima scenă a fotbalului românesc, 1937-1938, ceferiştii braşoveni, în ciuda faptului că au retrogradat, au reuşit şi câteva scoruri de senzaţie. După debutul de la Arad, cu Gloria CFR, încheiat 1-1, în etapa a doua, la Braşov, aceştia băteau cu 5-0 echipa Crişana Oradea.

Anul înfiinţării echipei Uzinele „Astra” Braşov (actuala FC Braşov) este adeseori confundat cu anul debutului în Divizia C, 1937. În fapt, echipa a luat fiinţă în toamna anului 1936.

„Pionierii” actualului Fotbal Club Braşov, pozând pentru eternitate pe stadionul Tineretului în 1936. Tribuna din spatele lor este în fapt acutala Tribună I a stadionului „Silviu Ploeşteanu”, aceea fiind zona de acces a oficialilor.

ACFR este prima echipă din Braşov ce a trecut de şaisprezecimile  Cupei României. Se întâmpla chiar la prima ediţie a Cupei, 1933-1934, pe când echipa se afla în Judeţ. În meciul de la 1 aprilie 1934 cu Jiul Petroşani, aflat tot în Judeţ, ceferiştii băteau în Vale cu 1-0. Cealaltă reprezentantă a oraşului, Braşovia, deşi aflată în Divizia A, dar într-o agonie prelungită, este zdrobită la Satu Mare, de Olimpia, echipă ce venea din Judeţ, cu scorul de 6-1. În optimi, ACFR-ul a dat peste campioana din 1931 şi vice-campioana din 1932, UD Reşiţa, în faţa căreia pierde cu 0 la 3. La pauză era 0-0.

Stadionul „Silviu Ploeşteanu” (ex-Tineretului), pe care FC Braşov îşi joacă meciurile de acasă, este unul dintre cele mai vechi din ţară. A fost construit în anul 1936 şi era compus la vremea respectivă din gazon (evident), pistă de atletism (medicul echipei, domnul Laurian Ovidiu Taus, încoronându-se campion naţional la diverse probe pe zgura din Bartolomeu) şi Tribuna I.

Adversar a fost în anul 1935 al Cupei pentru ACFR, Ripensia Timişoara. Celebra „Ripi”, campioană în 1933 şi viitoare campioană în acel an 1935. La Braşov, în data de 24 martie, ACFR-ul, divizionară B atunci ţine în şah marea echipă a bănăţenilor, reuşind un incredibil 1-1 după 120 de minute. La rejucare, în Timişoara a fost  1-4 în defavoarea ceferiştilor, după 1-2 la pauză. Egalul reuşit de ceferişti nu vine ca o surpriză dacă ne gândim că la capătul sezonului 1934-1935, aceştia se vor clasa pe locul doi în Seria I a Diviziei B, la egalitate de puncte cu Maccabi Bucureşti.

Dacă tot m-am referit la sezonul 1934-1935, cred că sunteţi curioşi să aflaţi cum a pierdut ACFR locul în play-off-ul pentru promovare. Ei bine, golaverajul nu s-a calculat mereu prin scădere. Nu ştiaţi asta, e că? Până prin anii ’60 (sezonul 1964-1965 mai exact), golaverajul era calculat prin împărţire (!). Da, da, aţi citit bine. Adică se împărţea numărul de goluri marcate la cel de goluri primite de unde rezulta o medie de goluri. Cine avea media mai mare, lua coroniţa, ca-n generală. Dar să revenim la anul 1935. Maccabi, golaveraj 31-13; ACFR Braşov, golaveraj 35-15. Deja ai făcut un calcul rapid în minte şi ţi-ai dat seama că braşovenii i-au depăşit pe bucureşteni cu două goluri la diferenţa de golaveraj. Asta dacă se calcula prin scădere. Daaar, dacă facem o împărţire rapidă, ajungem la următoarele cifre: Maccabi, media 2,38 iar ACFR, media 2,33. Maccabi merge în play-off.

Constatăm că ACFR devenise în 1936 cumva port-drapelul Braşovului în materie de fotbal. Cu Braşovia sărită de pe orbită, cu IAR-ul în fluctuaţii, ACFR-ul îşi croise drum spre inimile microbiştilor braşoveni. Ţinuseră piept onorabil marii Ripensii şi promovase în Divizia A, cum să nu fie iubiţi? Tot în 1936 UAB începea să-şi facă şi ea un nume în fotbalul braşovean.

În Cupa pe anul 1935-1936, ACFR Braşov şi-a dezamăgit însă suporterii părăsind competiţia încă din primul tur, pierzând pe propriul teren cu 0-1 în faţa Crişanei din Oradea. Acelaşi lucru se va întâmpla şi anul următor când, un nou adversar de calibru, Unirea Tricolor Bucureşti, câştigă la Braşov cu 3 la 1. ACFR cade apoi victimă, 1-2, şi celor de la Mica Brad.

UAB-ul şi-a făcut debutul în Cupă pe data de 12 noiembrie 1939 contra echipei CS Lonea (judeţul Hunedoara). La Braşov, muncitorii aflaţi atunci în „B” câştigă cu 2-1 partida cu echipa din Judeţ. În optimi UAB-ul trebuia să joace cu echipa Dragoş Vodă Cernăuţi, la 27 februarie 1940, dar abandonează meciul.

În anul debutului UAB-ului în Divizia C, în presa vremii apar zece nume: Năftănăilă, Traian Chicomban, Aurel Stroe, Pitu, Danciu, Pedrea, Chirică, Dumitrescu, Adrian Iftimie şi Dănăilă.

Pe parcurs, 1938-1940, lotul se schimbă într-o măsură destul de radicală, singurul „supravieţuitor” din cei zece numiţi mai sus fiind Traian Chicomban. Lui i se adaugă: Toma, Bucur, Cotruţă, Opincaru, Văcaru, Spirea, Năstase, Ghinea, Răceanu, Ştefan, Chendi, Ale Popescu, Rădulescu, Donca şi Bigbaum.

Cum la prima participare în Divizia C, 1937-1938, echipa ocupă un onorabil loc patru, este greu de crezut că lotul a suferit o remaniere din temelii, fapt ce face plauzibilă ipoteză cum că cei zece ar fi de fapt fondatorii clubului. Dar, până la dovezi concrete, ipoteză rămâne de nesusţinut.

Cum în perioadă interbelică mulţi dintre fotbalişti mai practicau şi alte sporturi (v-am dat exemplul lui Vintilă Cristescu în prima parte), nici la UAB situaţia nu era alta. Cel mai elocvent exemplu este cel al lui Traian Chicomban. Om de bază în echipa braşoveană, acesta deţine recordul de cea mai longevivă participare în Turul Ciclist al României. De la prima ediţie, 1936, şi până la cea de-a noua, 1954, Traian Chicomban s-a dat cu bicicleta la toate! E drept, n-a câştigat niciodată titlul, dar era mereu acolo sus.

Cel mai celebru fotbalist care a activat la ACFR Brașov este Ștefan Strock . Născut pe 11 februarie 1901, la Oradea, acesta s-a apucat de fotbal în 1915, la Stăruința Oradea. Peste numai un an, însă, România intră și ea în Marele Război și fotbalul se suspendă.. După încetarea ostilităților, Strock se reapucă de fotbal, tot în orașul natal dar la Clubul Atletic Oradea, echipă ce avea să facă istorie în fotbalul nostru. Joacă la CAO până în 1934, an în care ajunge la Brașov, la ACFR club pentru care va juca până în 1938. Astfel se explică ascensiunea ceferiștilor care, beneficiind de aportul unui fantastic fotbalist al epocii respective, a putut emite pretenții la un loc în înalta societate a fotbalului românesc. După plecarea lui Strock, ACFR Brașov intră pe o pantă descendentă. Dar, revenind la calitățile fotbalistului Strock, ceea ce urmează să aflați o să vă dea pe spate. Ștefan Strock era un fotbalist ambivalent, adică putea să joace pe mai multe posturi. Specialitățile sale însă erau postul de atacant și… portar. Bun, juca un meci portar și peste două etape îl vedeai începând meciul în ofensivă, dar au fost meciuri în care juca o repriză portar iar în a doua juca atacant pentru a da golurile necesare victoriei echipei sale. Ce mai, a dus ACFR-ul în spate în toți acei ani. După ce a plecat de la Brașov în 1938, s-a reîntors la CAO și acolo a îmbătrănit. A jucat și trei meciuri pentru Naționala României (pe când era la Oradea), toate din postura de portar. (foto – Ștefan Strock cu șapca de portar pe cap)

Un fotbalist care a activat atât la ACFR cât și la UAB este ieșeanul Traian Ștefănescu. Născut în anul 1915, pe data de 4 martie, acesta a făcut carieră la Sportul Studențesc București, club pentru care a jucat din 1936 până în 1942 devenind unul dintre jucătorii legendari ai clubului. Are în palmares și o finala de Cupa României cu Sportul, pierdută însă cu 0-2 în fața Rapidului în anul 1939. Cu toatea astea, a fost un atacant pur sânge, necruțător în fața porții, dar și un coechipier fantastic. În 1942 ajunge la Brașov dar nu poate evita căderea ceferiștilor în Divizia B la sfârșitul sezonului. Pleacă apoi la UAB, club la care își încheie și cariera. Aventura a fost una tumultoasă. Situația critică de pe front nu lasă sezonul 1943-1944 să-și tragă cortina, astfel că joacă doar 9 meciuri pentru muncitori până la anularea campionatului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s