6 reveniri şi o speranţă

Capul lui Machado a fost sâmbătă seară pentru a 2-a oară decisiv Steagului, iar “stegarii” au reuşit a 6-a răsturnare de scor din actualul campionat, devenind echipa cu cele mai multe reveniri din prima ligă.

Aici vă scriam cum la finalul turului puteam ierna pe locul 2, dacă ai noştri ar fi fost mai concentraţi în anumite momente pe parcursul primei jumătăţi de sezon. N-o să reiau acum momentele returului unde am pierdut contactul cu Europa, pentru că ştiţi şi voi că acel moment, de fapt, are un singur nume: Sorin Cârţu. Dar, dacă acceptăm că tot ce se întâmplă în viaţa asta are un scop, poate că scopul perioadei Cârţu a fost redescoperirea lui Adrian Szabo şi confirmarea acestuia ca un antrenor decent, care lasă faptele să vorbească pentru el, gura lui auzindu-se la antrenamente şi, din când în când, în timpul meciurilor. Ei bine, în acest caz, privesc cu simpatie spre “era Cârţu” şi aştept cu nerăbdare noul sezon. Actualii fotbalişti au arătat că sunt capabili să se bată cu orice echipă. Rămâne doar că lotul să nu aibe parte de prea multe modificări (aşa cum a tot avut în ultimii ani) şi sunt sigur că la anul pe vremea asta vom face baie în fântânile arteziene din oraş, cu berile în mână şi fularele la gât.

Hai Steagu’ !

Stranierii Steagului

În primul rând, mulţumiri lui Laci, el fiind cel care a avut grijă să fie ospitalier cu statisticile străinilor care au jucat la noi.

La începutul anilor ’90 am devenit prima echipă din România ce avea în lot trei jucători străini. Toţi trei erau albanezi, aceştia acoperind posturile de atacant, mijlocaş şi portar. Şi dacă tot suntem la capitolul portari, Ibrahim Dossey a fost primul goalkeeper de culoare din campionatul românesc.

Acum că am lămurit acest aspect al premierelor, să purcedem dară spre lista care conţine numele străinilor care au îmbrăcat de cel puţin 50 de ori de-a lungul anilor tricoul Steagului. O să vedeţi, e o listă scurtă, de doar 8 nume (din 52), cu un al 9-lea, Ricardo Machado, venind tare pe turnantă. Dossey are aproape 100 de meciuri, “Vivi” e pe locul 2, iar unul din albanezii anilor ’90, Agim Canaj, încheie podiumul. Portughezii, 4 la număr, domină topul.

În continuarea acestei liste o avem şi pe cea a golgeterilor străini. Dacă asta a meciurilor credeţi că e săracă, s-o vedeţi pe aceea.

1. Ibrahim DOSSEY – Ghana (2000-2003; 2003-2005) – 97 de meciuri || 76 în Liga 1; 14 în Liga a 2-a; 4 în Europa League; 3 în Cupa României

2. Nuno VIVEIROS – Portugalia (2010-prezent) – 83 de meciuri; 3 goluri || 76/3 în Liga 1; 7 în Cupa României

3. Agim CANAJ – Albania (1991-1994) – 67 de meciuri; 7 goluri || 67/7 în Liga 1; ? Cupa României

4. Paolo ADRIANO – Portugalia (2007-2009) – 64 de meciuri; 2 goluri || 31 în Liga 1; 29/2 în Liga a 2-a; 4 în Cupa României

5. Ilir BOZHIQI – Albania (1991-1995) – 57 de meciuri || 57 în Liga 1; ? Cupa României

6. Javier VELAYOS – Spania (2011-prezent) – 54 de meciuri || 51 în Liga 1; 3 în Cupa României

7. Roosevelt EZEQUIAS – Brazilia (2008-2010) – 51 de meciuri; 2 goluri || 49/2 în Liga 1; 2 în Cupa României

8. Rui DUARTE – Portugalia (2008-2010) – 50 de meciuri || 47 în Liga 1; 3 în Cupa României

9. Ricardo MACHADO – Portugalia (2011-prezent) – 47 de meciuri; 5 goluri || 43/4 în Liga 1; 4/1 în Cupa României

GOLGHETERII STRĂINI

Un singur străin reuşit să marcheze 10 goluri, nici unul nu a atins această bornă în Liga 1. Fac lista cei care au marcat de minim 5 ori.

1. Arman KARAMYAN – Armenia (2005-2006) – 12 goluri în 20 de meciuri || 2/9 în Liga 1; 10/11 în Liga a 2-a

2. Pedro MOUTINHO – Portugalia (2011/12) – 7 goluri în 30 de meciuri || 7 în Liga 1

3. Agim CANAJ – Albania (1991-1994) – 7 goluri în 67 de meciuri || 7 în Liga 1

4. Blaze ILIJOSKI – Macedonia (2012) - 6 goluri în 12 meciuri || 6 în Liga 1

5. Ricardo MACHADO – Portugalia (2011-prezent) - 5 goluri în 47 de meciuri || 4/43 în Liga 1; 1/4 în Cupa României

EPILOG

Din 1990 şi până în prezent, sub culorile FC Braşov au jucat 52 de fotbalişti străini, din 19 ţări.

Portugalia este ţara cu cei mai mulţi reprezentanţi – 15. Sergio Leite a deschis drumul jucătorilor iberici în Braşov, apărând foarte bine în 15 meciuri din returul sezonului 2006/07. După el a urmat Paolo Adriano, un mijlocaş defensiv deloc spectaculos, dar foarte constant în evoluţii. Portarul Mario Felgueiras (2011/12) este probabil cel mai iubit străin din ultimii ani, fiind integralist în unicul său sezon petrecut la Braşov. Deşi a jucat în doar 13 meciuri pentru FC Braşov, Felipe Teixeira este fără îndoială autorul celui mai frumos gol reuşit de un străin, cel de 2-0 din meciul cu Steaua din 2011.

Brazilia este următoare mare exportatoare de fotbalişti, 8 jucători din această ţară evoluând pentru Steagu’. Primul a fost Itamar dos Santos, în returul sezonului 2002/03, cel mai reprezentativ fiind Roosevelt Ezequias.

Din fosta Iugoslavie au ajuns să joace la Braşov 8 fotbalişti, aceştia fiind din Bosnia (2), Macedonia (2) şi Serbia (4). Doar Blaze Ilijoski a reuşit să ridice cu adevărat tribunele în picioare.

Albania şi Argentina au avut câte 3 reprezentanţi fiecare sub Tâmpa. Canaj şi portarul Bozhiqi s-au afirmat de la albanezi, în vreme ce de la argentinieni ne amintim cu plăcere de David Di Stefano (38 de meciuri şi 4 goluri). Primul argentinian din istoria FC Braşov a fost Gaston Angel Diaz, care a evoluat aici în returul 2006/07, marcând 3 goluri în 13 meciuri.

Turcia a avut 2 reprezentanţi. De la Ayhan Guclu aşteptăm în continuare să vedem de ce e în stare. Chile a avut tot 2 reprezentanţi, cel mai apreciat în evoluţii fiind închizătorul Juan Toloza (28 de meciuri).

Slovacul Peter Majernik a fost primul şi singurul jucător din ţara sa care să joace pentru FC Braşov (47 de meciuri şi 3 goluri). În primăvara lui 2007 Valeriu Andronic din Republica Moldova a îmbrăcat şi el tricoul galben-negru. La capitolul prezenţe solitare intră şi Nasser Menassel (Franţa), Lamine Diarrasouba (Coasta de Fildeş), Udoji (Nigeria), Arman Karamian (Armenia), Julio Landauri (Peru), Frank Danquah (Olanda) şi spaniolul Javier Velayos.

Pentru final l-am lăsat pe portarul Ibrahim Dossey, cel mai longeviv străin din istoria clubului şi, probabil, cel mai iubit. Cum am mai scris şi cu alte ocazii, meciul cu FCM Bacău din 2001, chiar de ar fi fost singurul din cariera lui Dossey la Braşov, tot i-ar fi asigurat acestuia un loc în pantheonul marilor “stegari”.

Onor pentru junior

La meciul cu CFR Cluj din etapa trecută căpitanul echipei, Cristi Ionescu, a jucat meciul cu numărul 100 pentru FC Braşov în Liga 1. La începutul jocului acesta a avut parte de o festivitate de premiere, fiind ovaţionat minute în şir de publicul braşovean. Patronul clubului, Ioane Neculaie (sau Nicolae sau ie sau cum o fi) a coborât din lojă în iarbă pentru a-i strânge mâna celui care din anul 2007 şi până acum a îmbrăcat tricoul Braşovului  în 141 de meciuri în toate competiţiile. Pe lângă buchetul cu 100 de trandafiri galbeni, placheta omagială şi strângerea de mână a Patronului, Cristian Ionescu a fost informat că începând de săptămâna aceasta va primi în grijă una din grupele de juniori ale clubului. “Experienţa sa va fi esenţială în formarea spiritului “stegar” încă de la acest nivel”, a comentat Patronul pe marginea acestei numiri.

Lucian Munteanu şi Nuno Viveiros au fost numiţi secunzi, urmând a-l ajuta pe Cristi Ionescu în pregătirea viitoarei generaţii care va duce FC-ul braşovean pe culmile succesului.

P.S. cine sparge greva e un bulangiu!

Antrenorii Steagului

Pe vremea când FC Brașov se numea U.A.B. (Uzinele Astra Brașov), antrenor la echipă era un reșițean de origine cehească. În perioada 1937-1944 acesta a stat pe banca echipei de sub Tâmpa în aproximativ 50 de meciuri oficiale, având la activ o promovare din Județ în Divizia B (actuala Ligă a 2-a), în 1939. De asemenea, tot cu Loukota pe banca, echipa noastră a avut în 1943 şi prima încercare de intrare în Divizia A (actuala Ligă 1), însă este învinsă în barajul de promovare. Războiul sistează în primăvară lui 1944 orice activitate fotbalistică.

Lista de faţă vi-i prezintă pe antrenorii cu peste 80 de meciuri pe banca echipei, urmând ca în viitorul apropiat să fie completată şi cu numele celorlalţi antrenori care au servit, mai bine sau mai puţin bine, FC Braşov de-a lungul istoriei.

În 1948 îşi începe cariera la Steagu’ Silviu Ploeşteanu, fost mare atacant interbelic. Sezonul 1948/49 a însemnat debutul unei domnii de 20 de ani, cea mai lungă din istoria fotbalului românesc şi a 4-a la nivel european. Nicolae Proca îi succede marelui Ploeşteanu, iar Gabriel Stan se alătură selectului grup de antrenori care au reuşit să ducă echipa în cupele europene. Nicolae Pescaru, fost jucător al echipei, a condus clubul în aproape 90 de jocuri şi ca tehnician, Costică Ştefănescu aducând echilibrul echipei în finalul anilor ’80. Surprinzător sau nu, Răzvan Lucescu este cel mai stabil şi longeviv antrenor din istoria post-decembristă a galben-negrilor.

1. Silviu PLOEŞTEANU (1948-1968) - 504 meciuri || 275 în Liga 1; 3 în Barajul din 1968; 165 în Liga a 2-a; 12 în Liga a 3-a; ? Judeţ; 30+ în Cupa României; 12 în Cupa Balcanică; 7 în Europa League

LINIE: 504 meciuri; 219 victorii; 107 egaluri; 178 înfrângeri; golaveraj 827-687

2. Nicolae PROCA (1968; 1971-1975; 1979-1981; 1991) – 208 meciuri || 152 în Liga 1; 36 în Liga a 2-a; 8+ în Cupa României; 8 în Cupa Balcanică; 4 în Europa League

LINIE: 208 meciuri; 88 victorii; 47 egaluri; 73 înfrângeri; golaveraj 268-188

3. Costică ŞTEFĂNESCU (1986-1989) – 133 de meciuri || 126 în Liga 1; 7 în Cupa României

LINIE: 133 meciuri; 49 victorii; 27 egaluri; 57 înfrângeri; golaveraj 169-202

4. Gabriel STAN (retur 1994/95; tur 1995/96; 2000/01; 2001/02 - et. 9-22; 2004/05 - et. 6-20; 2006/07 - et. 11-17) – 106 meciuri || 93 în Liga 1; 7 în Liga a 2-a; 6 în Cupa României

LINIE: 106 meciuri; 38 victorii; 26 egaluri; 42 înfrângeri; golaveraj 115-121

5. Valentin STĂNESCU (1968-1971) – 91 de meciuri || 60 în Liga 1; 22 în Liga a 2-a; 9 în Cupa României

LINIE: 91 meciuri; 44 victorii; 19 egaluri; 28 înfrângeri; golaveraj 126-98

6. Răzvan LUCESCU (2004; 2007-2009) – 90 de meciuri || 49 în Liga 1; 34 în Liga a 2-a; 7 în Cupa României

LINIE: 90 meciuri; 47 victorii; 24 egaluri; 19 înfrângeri; golaveraj 148-68

7. Nicolae PESCARU (1979; 1981-1982; 1993/94 - et. 1-29) – 88 de meciuri || 70 în Liga 1; 10 în Liga a 2-a; 8 în Cupa României

LINIE: 88 meciuri; 35 victorii; 14 egaluri; 39 înfrângeri; golaveraj 100-113

8. Ştefan COIDUM (1982-1985) – 87 de meciuri || 49 în Liga 1; 34 în Liga a 2-a; 4+ în Cupa României

LINIE: 87 meciuri; 39 victorii; 18 egaluri; 30 înfrângeri; golaveraj 133-95

Liniile de clasament nu sunt complete, în cazul unor antrenori lipsind meciurile jucate înainte de faza 16-imilor în Cupa României (Silviu Ploeşteanu, Nicolae Proca, Ştefan Coidum), la Silviu Ploieşteanu lipsind momentan şi linia de clasament a sezonului 1950.

Aici puteţi consulta lista actualizată şi cu liniile de clasament notate separat pentru fiecare competiţie.

1956. Întâmplări adevărate

Ultima partidă a echipei m-a făcut să-mi reamintesc de un alt 6-4 celebru. Cum golul este sarea şi piperul fotbalului, o partidă cu 10 goluri este un spectacol. Mulţi o să mă condamne pentru această afirmaţie poate, dar cu Petrolul ,Steagu a jucat fără presiunea unui obiectiv, şi îl înţeleg pe Adrian Szabo cănd la final şi-a felicitat jucătorii.
S-a întâmplat acum 57 de ani :
“Lider autoritar în divizia B (având 13 puncte avans atunci când “Steagul Roşu” Braşov a intrat prima oară în prima divizie) echipa constructorilor de autocamioane cîştiga la scor şi meciurile din deplasare : 4-0 cu Dinamo Obor, 5-0 cu Poiana Cîmpina, 5-1 cu Locomotiva Constanţa etc. Era echipa “de aur” care în 4 ani avea să “meargă” triumfal, din divizia “B” pînă în finala Cupei Balcanice, pe care a şi căştigat-o , fără înfrângere. Cu atât mai surprinzător a fost însă meciul care îl vom povesti în continuare.

Flamura roşie Bacău – Metalul Steagul Roşu Braşov 4 – 6 (4 – 0!)

Un meci cu “cântec” ! Se spune că jucătorii braşoveni, având asigurată intrarea în prima divizie, au “acceptat” să fie … amabili cu gazdele, care pierzând două puncte pe teren propriu, ar fi ajuns în zona retrogradării. Şi astfel, la pauză, gazdele conduceau liderul cu incredibilul scor de 4 – 0 !. Când şi-a dat seama despre ce era vorba, antrenorul Silviu Ploieşteanu, la cabine i-a anunţat scurt pe jucători ca dacă ei sunt în stare de o asemenea ruşine, el nu-i va mai antrena. “Ori victorie, ori vă las !”, se povesteşte că le-ar fi zis la pauză acest antrenor şi pedagog fără egal.
Şi au urmat 45 de minute incredibile, în care formaţia “stegarilor” a făcut poate cea mai bună repriză din istoria acestei echipe, cu acţiuni uluitoare, cu şase goluri de senzaţie şi încă trei bare (!!) în faţa unui stadion, arhiplin, care privea mut de uimire, o mare echipă, cum nu mai fusese la Bacău. Aplauzele nesfârşite de la încheierea partidei răsplăteau nu numai unsprezece jucători de fotbal, dar totodată unsprezece artişti ai gazonului, care îi încântaseră !”

Sursa: Programul de meci F.C.M.Brasov – Flacara Moreni, din 31 mai 1987.

Concluzia aceste partide de acum 57 de ani : Caracterul acestui mare antrenor şi mustrarea de conştiinţă a jucătorilor, care nu au putut simula până la sfârşit umilirea.